14 definiții pentru funingine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

funingine sf [At: DOSOFTEI, V. S. 110 / V: (Mol) ~nă, (Mol) funingin sm, (Mol) ~gănă, ~igănă, (Mun) fuli~, (Trs) furingină / Pl: ~ni / E: ml fuligo, -inis] Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc.

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis.

FUNÍNGINE, funingini, s. f. Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etc. – Lat. fuligo, -inis.

FUNÍNGINE s. f. Materie neagră, formată mai ales din cărbune, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice și depusă de obicei pe partea inferioară a coșurilor, a sobelor etc. Scîntei și zgură, funingine și fum se ridicau în sus, pluteau și dispăreau apoi, luate și purtate de mișcarea aerului prin noapte, peste Bărăgan. MIHALE, O. 368. Îi vede însă umerii obrajilor cum îi tremură, în mod neobișnuit, negri de funingine. SAHIA, N. 31. ◊ Fig. Cîrduri de ciori – Neagră pecingine, Flori de funingine Zboară subt nori. TOPÎRCEANU, M. 34.

FUNÍNGINE ~i f. Substanță neagră, pulverulentă și moale, provenită din arderea incompletă a unor corpuri organice, a unor obiecte etc., care se depune pe părțile interioare ale sobelor, cuptoarelor etc. [Art. funinginea; G.-D. funinginii] /<lat. fuligo, ~inis

funingine f. negreala ce fumul lasă în olanele coșurilor. [Lat. FULIGINEM].

funíngine f. (lat. fuligo, -íginis; it. fuliggine, rtr. fulin, sp. hollin, pg. fuligem). Materia neagră și deasă pe care fumu o depune în horn. – Și -ină, pl. ĭ, și funíngănă și funigănă (Trans. Mold.), pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini

funíngine s. f., g.-d. art. funínginii; pl. funíngini


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNÍNGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. și Transilv.) sajă. (~ formată pe hornuri.)

FUNINGINE s. (rar) zgură, (reg.) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. și Transilv.) sajă. (~ formată pe hornuri.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

funíngine (funíngini), s. f. – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Var. funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Lat. fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), cf. it. fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, *furigine, a fost modificat prin asimilare (cf. Candrea, Éléments, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Der. funinginat, adj. (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă lat. fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adj. (negru ca funinginea); funinginos, adj. (ca funinginea; negru).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

funingine, funingini s. f. țigară.

Intrare: funingine
funingine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funingine
  • funinginea
plural
  • funingini
  • funinginile
genitiv-dativ singular
  • funingini
  • funinginii
plural
  • funingini
  • funinginilor
vocativ singular
plural