3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNGI s. m. pl. (Bot.; rar) Ciuperci. – Din lat. fungi.

FUNGI s. m. pl. (Bot.; rar) Ciuperci. – Din lat. fungi.

fungi-2 [At: DN3 / V: fon~ / E: fr fongi- cf lat fungus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Ciupercă. 2 Referitor la ciuperci.

fungi1 smp [At: DEX / E: lat fungi] (Bot) Ciuperci.

FUNGI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciupercă”, „referitor la (de) ciuperci”. [Var. fongi-. / < fr. fongi-, cf. lat. fungus].

FUNGI1-/FUNGO- elem. „ciuperci, fungi”. (< germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)

FUNGI2 s. m. pl. ciuperci. (< lat. fungi)

FÚNGĂ, fungi, s. f. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. – Cf. it. fionco.

FÚNGĂ, fungi, s. f. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele. – Cf. it. fionco.

fungă sf [At: CADE / Pl: ~ngi / E: ns cf it fionco] Parâmă a unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele.

FÚNGĂ s.f. (Mar.) Parâmă, frânghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it. fionco].

FÚNGĂ s. f. parâmă pentru ridicarea velei la catarg. (după it. fionco)

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică o pînză (și fungă, pl. ĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúngă (parâmă) s. f., g.-d. art. fúngii; pl. fungi

fúngă (parâmă) s. f., g.-d. art. fúngii; pl. fungi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNGI s. pl. (BOT.) ciupercă, (pop) burete.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FUNGI- „ciuperci, fungi”. ◊ L. fungus „ciupercă, burete” > germ. fungi-, it. id., engl. id., fr. fongi- > rom. fungi-.~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ciupercile dăunătoare; ~col (v. -col1), adj., care trăiește ca saprofit sau ca parazit pe ciuperci; ~form (v. -form), adj., în formă de ciupercă sau de ciupercuță; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; sin. micostatic; ~stază (v. -stază), s. f., inhibare a germinării sporilor și a creșterii unui organism, fără însă a-l omorî; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu ciuperci.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUNGI (cuv. lat. „ciuperci”) s. m. pl. (BOT.) F. imperfecți = grupă mare de ciuperci la care se cunoaște numai faza asexuată (Deuteromycetes). Unii provoacă boli la plante, animale și om (antracnoze, fuzarioze), alții trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor superioare.

Intrare: fungi (pref.)
fungi2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • fungi
Intrare: fungi (s.m.)
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • fungi
  • fungii
genitiv-dativ singular
plural
  • fungi
  • fungilor
vocativ singular
plural
Intrare: fungă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fungă
  • funga
plural
  • fungi
  • fungile
genitiv-dativ singular
  • fungi
  • fungii
plural
  • fungi
  • fungilor
vocativ singular
plural

fungi (s.m.)

etimologie:

fungă

  • 1. Parâmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: