fungi-² [At: DN³ / V: fon~ / E: fr fongi- cf lat fungus] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Ciupercă. 2 Referitor la ciuperci.

fungi¹ smp [At: DEX / E: lat fungi] (Bot) Ciuperci.

FUNGI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „ciupercă”, „referitor la (de) ciuperci”. [Var. fongi-. / < fr. fongi-, cf. lat. fungus].

FUNGI² s. m. pl. ciuperci. (< lat. fungi)

FUNGI¹-/FUNGO- elem. „ciuperci, fungi”. (< germ. fungi-, fr. fongi-, engl. fungo-, cf. lat. fungus)

fongi- vz fungi-

fungă sf [At: CADE / Pl: ~ngi / E: ns cf it fionco] Parâmă a unei nave cu pânze care se folosește la ridicarea și la coborârea unei vele.

*FUNGĂ (pl. -gi) sf. ⛵ Frînghie ce trage sus o pînză, un felinar, etc. [it. fionco].

FONGI- v. fungi-.

FUNGĂ s.f. (Mar.) Parîmă, frînghie pentru ridicarea velei la catarg. [Cf. it. fionco].

FUNGĂ s. f. parâmă pentru ridicarea velei la catarg. (după it. fionco)

fúndă și (Munt.) fúntă f., pl. e (ngr. funda [scris fúnta], moț, cĭucure, d. turc funda, tufiș). Fĭonc. Mar. (fundă). Frînghia care susține o amtenă saŭ rîdică o pînză (și fungă, pl. ĭ).

fúngă, V. fundă.

fungi (ciuperci) s. m. pl., art. fungii

fungi (ciuperci) s. m. pl.

fungi (ciuperci) s. m. pl.

fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi

fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi

fungă (parâmă) s. f., g.-d. art. fungii; pl. fungi

FUNGI- „ciuperci, fungi”. ◊ L. fungus „ciupercă, burete” > germ. fungi-, it. id., engl. id., fr. fongi- > rom. fungi-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge ciupercile dăunătoare; ~col (v. -col₁), adj., care trăiește ca saprofit sau ca parazit pe ciuperci; ~form (v. -form), adj., în formă de ciupercă sau de ciupercuță; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; sin. micostatic; ~stază (v. -stază), s. f., inhibare a germinării sporilor și a creșterii unui organism, fără însă a-l omorî; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu ciuperci.

FUNGO- „ciupercă”. ◊ L. fungus „ciupercă” > engl. fungo- > rom. fungo-. □ ~id (v. -id), adj., în formă de ciupercă cu pălărie.

FUNGI (cuv. lat. „ciuperci”) s. m. pl. (BOT.) F. imperfecți = grupă mare de ciuperci la care se cunoaște numai faza asexuată (Deuteromycetes). Unii provoacă boli la plante, animale și om (antracnoze, fuzarioze), alții trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor superioare.

FUNGI s. pl. v. ciupercă.

FUNGI s. pl. (BOT.) ciupercă, (pop) burete.