11 definiții pentru fundamenta fondamenta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fundamenta v [At: CONTEMP. S, II 1949, nr. 158 7/1 / Pzi: ~tez, 3 ~tează, (nob) fundamentă (A: ?) / E: fundament cf ger fundamentieren] 1 A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.# 2 A stabili. 3 A consolida. 4 A demonstra cu argumente științifice

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a stabili, a consolida; a demonstra cu argumente științifice. – Din fundament. Cf. germ. fundamentieren.

FUNDAMENTÁ, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice, a stabili, a consolida (o idee, o teorie, un program etc.); a demonstra cu argumente științifice. [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă a proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31.

FUNDAMENTÁ vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].

FUNDAMENTÁ vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)

A FUNDAMENTÁ ~éz tranz. (teorii, concepții etc.) A sprijini pe un solid fundament științific. /Din fundament

FONDAMENTÁ vb. I. v. fundamenta.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fundamentá (a ~) vb., ind. prez. 3 fundamenteáză

fundamentá vb., ind. prez. 1 sg. fundamentéz, 3 sg. și pl. fundamenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDAMENTÁ vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)

FUNDAMENTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)

Intrare: fundamenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fundamenta
  • fundamentare
  • fundamentat
  • fundamentatu‑
  • fundamentând
  • fundamentându‑
singular plural
  • fundamentea
  • fundamentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fundamentez
(să)
  • fundamentez
  • fundamentam
  • fundamentai
  • fundamentasem
a II-a (tu)
  • fundamentezi
(să)
  • fundamentezi
  • fundamentai
  • fundamentași
  • fundamentaseși
a III-a (el, ea)
  • fundamentea
(să)
  • fundamenteze
  • fundamenta
  • fundamentă
  • fundamentase
plural I (noi)
  • fundamentăm
(să)
  • fundamentăm
  • fundamentam
  • fundamentarăm
  • fundamentaserăm
  • fundamentasem
a II-a (voi)
  • fundamentați
(să)
  • fundamentați
  • fundamentați
  • fundamentarăți
  • fundamentaserăți
  • fundamentaseți
a III-a (ei, ele)
  • fundamentea
(să)
  • fundamenteze
  • fundamentau
  • fundamenta
  • fundamentaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fondamenta
  • fondamentare
  • fondamentat
  • fondamentatu‑
  • fondamentând
  • fondamentându‑
singular plural
  • fondamentea
  • fondamentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fondamentez
(să)
  • fondamentez
  • fondamentam
  • fondamentai
  • fondamentasem
a II-a (tu)
  • fondamentezi
(să)
  • fondamentezi
  • fondamentai
  • fondamentași
  • fondamentaseși
a III-a (el, ea)
  • fondamentea
(să)
  • fondamenteze
  • fondamenta
  • fondamentă
  • fondamentase
plural I (noi)
  • fondamentăm
(să)
  • fondamentăm
  • fondamentam
  • fondamentarăm
  • fondamentaserăm
  • fondamentasem
a II-a (voi)
  • fondamentați
(să)
  • fondamentați
  • fondamentați
  • fondamentarăți
  • fondamentaserăți
  • fondamentaseți
a III-a (ei, ele)
  • fondamentea
(să)
  • fondamenteze
  • fondamentau
  • fondamenta
  • fondamentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fundamenta fondamenta

  • 1. A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.; a demonstra cu argumente științifice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: baza consolida stabili un exemplu
    exemple
    • [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă a proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • fundament
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • cf. limba germană fundamentieren
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00