fundamenta v [At: CONTEMP. S, II 1949, nr. 158 7/1 / Pzi: ~tez, 3 ~tează, (nob) fundamentă (A: ?) / E: fundament cf ger fundamentieren] 1 A pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program etc.# 2 A stabili. 3 A consolida. 4 A demonstra cu argumente științifice

FUNDAMENTA, fundamentez, vb. I. Tranz. A pune baze temeinice, a stabili, a consolida (o idee, o teorie, un program etc.); a demonstra cu argumente științifice. [Lenin] a fundamentat în chip strălucit rolul partidului de avangardă a proletariatului, ca forță care îndrumează și conduce toate organizațiile de masă ale proletariatului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 31.

FUNDAMENTA vb. I. tr. A pune baze temeinice, a consolida. ♦ A demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie etc.). [Var. fondamenta vb. I. / < fundament].

FUNDAMENTA vb. tr. a pune baze temeinice, a consolida. ◊ a demonstra cu elemente științifice (o idee, o teorie). (< germ. fundamentieren)

A FUNDAMENTA ~ez tranz. (teorii, concepții etc.) A sprijini pe un solid fundament științific. /Din fundament

FONDAMENTA vb. I. v. fundamenta.

fundamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fundamentez, 3 fundamentează; conj. prez. 1 sg. să fundamentez, 3 să fundamenteze

fundamenta (a ~) vb., ind. prez. 3 fundamentează

fundamenta vb., ind. prez. 1 sg. fundamentez, 3 sg. și pl. fundamentează

FUNDAMENTA vb. 1. v. baza. 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)

FUNDAMENTA vb. 1. a se baza, a se bizui, a conta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a stabili. (A ~ coordonatele unei noi teorii.)