opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

fulguire sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 215 / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: fulgui] Fulguială.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Faptul de a fulgui; fulguială. Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. ◊ Fig. Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.

FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.

FULGUI, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.

A FULGUI pers. 3 ~iește intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui

fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.

fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască

fulgui (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. să fulguiască

fulgui vb., ind. prez. 3 sg. fulguiește, imperf. 3 sg. fulguia; conj. prez. 3 sg. fulguiască

fulgui (ind. prez. 3 sg. fulguie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FULGUIRE s. v. fulguială.

FULGUIRE s. (MET.) fulguială, fulguit, (Munt. și Olt.) prășcău. (Afară cade o ~ ușoară.)

Intrare: fulguire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulguire
  • fulguirea
plural
  • fulguiri
  • fulguirile
genitiv-dativ singular
  • fulguiri
  • fulguirii
plural
  • fulguiri
  • fulguirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fulgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fulgui
  • fulguire
  • fulguit
  • fulguitu‑
  • fulguind
  • fulguindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • fulguiește
 (să)
  • fulguiască
  • fulguia
  • fulgui
  • fulguise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele) — — — — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fulguire, fulguirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fulguială fulguit prășcău
    • format_quote Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. DLRLC
    • format_quote Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote figurat Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258. DLRLC
etimologie:
  • vezi fulgui DEX '98 DEX '09

fulguiverb

  • 1. A ninge cu fulgi rari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. DLRLC
    • 1.1. figurat A se mișca asemenea unor fulgi. NODEX
      • format_quote Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56. DLRLC
etimologie:
  • Fulg + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.