2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

fulguire sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 215 / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: fulgui] Fulguială.

FULGUÍRE, fulguiri, s. f. Faptul de a fulgui; fulguială. Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. ◊ Fig. Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui.

fulgui vi [At: I. NEGRUZZI, S. I, 338 / P: ~gu-i / Pzi: 3 ~ește / E: fulg + -ui] A ninge cu fulgi rari Cf a fufula.

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. impers. A ninge cu fulgi rari. Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57. ◊ Fig. (Cu precizarea subiectului) Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.

A FULGUÍ pers. 3 ~iéște intranz. 1) A ninge cu fulgi rari. 2) fig. A se mișca asemenea unor fulgi. [Sil. -gu-i] / fulg + suf. ~ui

fulguì v. a ninge rar, a cădea fulgi de zăpadă.

fúlguĭ și -ĭésc v. intr. (d. fulg). Ning rar numaĭ cu cîțĭ-va fulgĭ. V. impers. Fulguĭe de ninsoare (Sov. 245).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fulguíre s. f., g.-d. art. fulguírii; pl. fulguíri

fulguíre s. f., g.-d. art. fulguírii; pl. fulguíri

fulguí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. să fulguiáscă

fulguí vb., ind. prez. 3 sg. fulguiéște, imperf. 3 sg. fulguiá; conj. prez. 3 sg. fulguiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FULGUIRE s. (MET.) fulguială, fulguit, (Munt. și Olt.) prășcău. (Afară cade o ~ ușoară.)

Intrare: fulguire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulguire
  • fulguirea
plural
  • fulguiri
  • fulguirile
genitiv-dativ singular
  • fulguiri
  • fulguirii
plural
  • fulguiri
  • fulguirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fulgui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fulgui
  • fulguire
  • fulguit
  • fulguitu‑
  • fulguind
  • fulguindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fulguiește
(să)
  • fulguiască
  • fulguia
  • fulgui
  • fulguise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulguire

  • 1. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei.
    exemple
    • Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112.
      surse: DLRLC
    • Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193.
      surse: DLRLC
    • figurat Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343.
      surse: DLRLC
    • figurat Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fulgui
    surse: DEX '98 DEX '09

fulgui

  • 1. A ninge cu fulgi rari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Vîntul duduie în horn. Afară fulguiește mereu. VLAHUȚĂ, O. A. II 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A se mișca asemenea unor fulgi.
      exemple
      • Fetele în sărbătoare, Fulguiesc ca o ninsoare Pe verdeață, în cîmpii. BELDICEANU, P. 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fulg + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09