opțiuni
  • info

8 definiții pentru fulguire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei; fulguială, fulguit. – V. fulgui.

fulguire sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 215 / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri / E: fulgui] Fulguială.

FULGUIRE, fulguiri, s. f. Faptul de a fulgui; fulguială. Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. ◊ Fig. Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

fulguire s. f., g.-d. art. fulguirii; pl. fulguiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FULGUIRE s. v. fulguială.

FULGUIRE s. (MET.) fulguială, fulguit, (Munt. și Olt.) prășcău. (Afară cade o ~ ușoară.)

Intrare: fulguire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulguire
  • fulguirea
plural
  • fulguiri
  • fulguirile
genitiv-dativ singular
  • fulguiri
  • fulguirii
plural
  • fulguiri
  • fulguirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fulguire, fulguirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a fulgui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fulguială fulguit prășcău
    • format_quote Străzile se umpleau de lume, sub fulguirea înceată a omătului. CAMILAR, N. I 112. DLRLC
    • format_quote Era toamnă, tîrziu, cu fulguiri în aer. PAS, Z. I 193. DLRLC
    • format_quote figurat Se lucra de zor în fulguirea de lumină și în pîlpîirea flăcărilor ce păreau să toarcă, asemenea unor uriași motani. CĂLUGĂRU, O. P. 343. DLRLC
    • format_quote figurat Soarele cernea lumină de primăvară și, din cînd în cînd, pe vîntul ușor, veneau fulguiri albe din livezile înflorite. SADOVEANU, O. I 258. DLRLC
etimologie:
  • vezi fulgui DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.