frustrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 617 / Pl: ~rări / E: frustra] 1 Privare a cuiva de un drept care i se cuvenea Si: (rar) frustrație (1), păgubire. 2 Privare a cuiva de o satisfacție (sexuală) Si: frustrație (2). 3 (Pex) Înșelare. 4 (Pex) Dezamăgire. 5 (Psh; ccr) Stare a unui individ care, din cauza unei piedici sau a unei inhibiții, nu-și poate realiza o dorință sau satisface o plăcere (sexuală) Si: (rar) frustrație (5).

FRUSTRARE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra.

FRUSTRARE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].

frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.

*FRUSTRA (-rez) vb. tr. 1 A lipsi pe cineva de un lucru care i s’ar cuveni de drept ¶ 2 A înșela [fr.].

FRUSTRA, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.

FRUSTRA vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].

FRUSTRA vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

A FRUSTRA ~ez tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari

frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.

*frustrațiúne f. (lat. frustrátio, -ónis). Acțiunea de a frustra. – Și -áție, dar ob. -áre.

frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.

frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

frustrare s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

frustra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 frustrează; conj. prez. 1 sg. să frustrez, 3 să frustreze

frustra (a ~) vb., ind. prez. 3 frustrează

frustra vb., ind. prez. 1 sg. frustrez, 3 sg. și pl. frustrează

FRUSTRÁRE (< frustra, după fr.) s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație.

FRUSTRARE s. frustrație. (Sentiment de ~.)

FRUSTRA vb. v. lipsi.

frustra vb. v. LIPSI.