2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frustrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 617 / Pl: ~rări / E: frustra] 1 Privare a cuiva de un drept care i se cuvenea Si: (rar) frustrație (1), păgubire. 2 Privare a cuiva de o satisfacție (sexuală) Si: frustrație (2). 3 (Pex) Înșelare. 4 (Pex) Dezamăgire. 5 (Psh; ccr) Stare a unui individ care, din cauza unei piedici sau a unei inhibiții, nu- și poate realiza o dorință sau satisface o plăcere (sexuală) Si: (rar) frustrație (5).

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra.

FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].

frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.

FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept.

FRUSTRÁ vb. I. tr. A lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a înșela. [< fr. frustrer, lat. frustrari].

FRUSTRÁ vb. tr. a lipsi, a priva pe cineva de un bun, de un drept; a păgubi; (p. ext.) a înșela. (< fr. frustrer, lat. frustrari)

A FRUSTRÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lipsi de un drept sau de un bun legitim. /<fr. frustrer, lat. frustrari

frustrà v. 1. a priva pe cineva de un ce datorit: a frustra pe moștenitori, pe creditori; 2. a înșela.

*frustrațiúne f. (lat. frustrátio, -ónis). Acțiunea de a frustra. – Și -áție, dar ob. -áre.

frustréz v. tr. (lat. frustrari, din *frudtrari, d. frus, frudis, îld. fraus, fraudă). Privez de dreptul luĭ: a-țĭ frustra creditoriĭ, contrabandiștiĭ frustrează statu. V. delapidez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

frustrá (a ~) vb., ind. prez. 3 frustreáză

frustrá vb., ind. prez. 1 sg. frustréz, 3 sg. și pl. frustreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRUSTRÁRE s. frustrație. (Sentiment de ~.)

arată toate definițiile

Intrare: frustrare
frustrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustrare
  • frustrarea
plural
  • frustrări
  • frustrările
genitiv-dativ singular
  • frustrări
  • frustrării
plural
  • frustrări
  • frustrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: frustra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frustra
  • frustrare
  • frustrat
  • frustratu‑
  • frustrând
  • frustrându‑
singular plural
  • frustrea
  • frustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frustrez
(să)
  • frustrez
  • frustram
  • frustrai
  • frustrasem
a II-a (tu)
  • frustrezi
(să)
  • frustrezi
  • frustrai
  • frustrași
  • frustraseși
a III-a (el, ea)
  • frustrea
(să)
  • frustreze
  • frustra
  • frustră
  • frustrase
plural I (noi)
  • frustrăm
(să)
  • frustrăm
  • frustram
  • frustrarăm
  • frustraserăm
  • frustrasem
a II-a (voi)
  • frustrați
(să)
  • frustrați
  • frustrați
  • frustrarăți
  • frustraserăți
  • frustraseți
a III-a (ei, ele)
  • frustrea
(să)
  • frustreze
  • frustrau
  • frustra
  • frustraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)