22 de definiții pentru fruct fructă (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

fruct2 sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr fruit refăcut după fruct1] (Cns) Înclinare a zidului exterior, din cauza diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia.

fruct1 sn [At: EMINESCU, N. 40 / V: sf / Pl: ~e / E: ml fructus] 1 Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele Si: (îvp) poamă. 2 (Îs) ~e zaharate (sau zaharisite) Fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 3 Produse vegetale care servesc ca hrană. 4 (Îs) ~e de mare Crustacee și moluște marine comestibile. 5 (Fig) Beneficiu material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații Si: profit, rod, venit. 6 (Fig) Rezultat bun sau rău al unei acțiuni. 7 (Jur; înv; îs) ~e civile Chirie. 8 (Jur; înv) Dobândă.

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus.

FRUCT, fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din pistilul unei flori fecundate și care conține semințele. ◊ Fructe zaharate (sau zaharisite) = fructe întregi sau părți de fructe sau de plante îmbibate cu sirop de zahăr și cu glucoză și acoperite, de obicei, cu o crustă de zahăr. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană. 3. Fig. Produs, profit, rezultat material sau moral al unei acțiuni, al unei activități sau al unei situații; rod. [Var.: frúctă s. f.] – Din lat. fructus.

FRUCT, (1, 2) fructe, s. n. 1. Produs care apare și se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele; rod. Ne-a dat să mîncăm zarzăre... Bune fructe. SADOVEANU, F. J. 38. Arbuști necunoscuți, cu frunzele lucioase și neatinse de frigul toamnei, cu spini ciudați, cu fructe rotunde, mici, violete. C. PETRESCU, Î. I 147. O mînă osoasă prinse tremurătoare fructul. SAHIA, N. 106. 2. Fig. Rezultat firesc al unei activități sau situații. Fructele unei activități intense. Fructul cugetărilor sale. ▭ [Revoluția] e fructul unei îndelungi stări de lucruri și nimic nu o mai poate opri. CAMIL PETRESCU, B. 88.

FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

FRUCT s.n. 1. Ansamblul organelor vegetale care se dezvoltă după fecundația unei flori și care conțin semințele plantei respective; poamă, rod. 2. Produse vegetale care servesc ca hrană; rod. 3. Produs, profit, rezultatul material sau moral al unei acțiuni etc.; beneficiu. ♦ (Fig.) Operă, rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 4. (Constr.) Înclinare a zidului exterior, datorită diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia. [< lat. fructus].

FRUCT s. n. 1. organ vegetal care se dezvoltă din ovarul fecundat, conținând semințele plantei respective; poamă, rod. 2. produs, profit, rezultatul unei acțiuni etc.; beneficiu. ◊ (fig.) rezultat al unor străduințe, al muncii etc. 3. înclinare față de verticală a feței văzute a unui element de construcție. (< lat. fructus)

fruct (frúcte), s. n. – Produs care apare din floare, rod. Lat. fructus (sec. XIX). Este dublet al lui frupt.Der. fructar, s. m. (persoană care vinde fructe); fructărie, s. f. (prăvălie unde se vînd fructe); fructifer, adj., din fr.; fructuos, adj., din fr.; fructifica, vb. (a folosi), din lat. fructificare (sec. XIX); infructuos, adj., din fr.

FRUCT ~e n. 1) Organ care se dezvoltă din ovarul unei flori fecundate și care conține semințele plantei. 2) mai ales la pl. Rod comestibil al pomilor fructiferi. 3) fig. Rezultat al unei acțiuni; rod; consecință. /<lat. fructus

fruct n. 1. productul vegetalelor; 2. pl. tot ce pământul produce pentru hrană; 3. fig. folos, rezultat (bun sau rău): fructele muncii sale; 4. Jur. veniturile unei moșii sau unui imobil.

*fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă. Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ): fructu munciĭ, leniĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FRUCT s. (BOT.) poamă, rod, (Mold.) poricale (pl.), (înv.) plod. (Arbore cu multe ~.)

FRUCTE. Subst. Fruct, poamă, pomiță (dim.), pomoroage (reg.). Afină. Agrișă, lună turcească. Alună de pămînt (americană), arahidă. Ananas. Banană. Caisă. Căpșună. Chitră. Cireașă; cireașă amară; cireașă neagră; cireșe pietroase; pietroase; cireașă lipicioasă; cireașă pîrgaviță. Coacăză, pomușoară (reg.), struguri negri. Corcodușă, zarzără (reg.). Curmală. Dovleac, dovlecel, ludae (reg.), curcubetă (reg.), bostan (reg.), bostănel (dim., reg.). Dudă, agudă (reg.), fragă de pom (reg.). Fistic. Fragă, frăguță (dim., pop.), frăguliță (pop.), frăgușoară (pop.). Grepfrut, grep. Gutuie, gutuiță (dim.), măr-gutuie (reg.), alămîioară (reg.). Lămîie. Mandarină. Măceașă. Mălină. Măr, merișor (dim.); măr crețesc; măr domnesc; măr dulce; măr parmen (auriu), parmen; măr pătul, pătul; mere renete, renete; măr ursesc; măr pădureț; ionatan; măr văratic; măr iernatic; măr nevestesc; măr cîinesc. Măslină, olivă (înv. și reg.). Mură, murișoară (dim.). Nucă, nucșoară (dim.). Nucă de cocos. Pară; pere harbuzești; pară crăiască; pară popească; pară ursească; pară iernatică; pară cîinească; napoleon; pară bergamotă, bergamotă, pere pădurețe, pere mălăiețe. Piersică. Porumbă, porumbel, scorombar (reg.), scoroambă (reg.). Pepene (verde), harbuz (reg.), bostan (reg.), pepenaș (dim.), pepenoi (augm.); pepenoaică, pepenoaie (rar); pepene galben; cantalup. Portocală. Prună, perjă (reg.), goldană, prune ursești, prune bistrițe, prune brumării, renglote. Rodie, granată (înv. și pop.). Roșcovă. Scorușă. Smochină. Strugure, strugurel (dim.), struguraș, poamă (reg.), pomuță (dim., reg.); alicante; aligote; băbească; hamburg; cabernet; fetească; lacryma-christi; muscat; napoleon; pinot; risling (riesling); tămîioasă; traminer; țîța-vacii, razachie. Zarzără, zărzărică (dim., pop.). Zmeură. V. alimentație, arbuști, pomi fructiferi.

legúme-frúcte s. f. pl.tant. Magazin specializat în desfacerea legumelor și a fructelor ◊ „Unități de legume-fructe. Sc. 6 II 74 p. 6. ◊ „Un punct comercial care cuprinde un magazin alimentar cu autoservire, un magazin de legume-fructe și o mercerie-parfumerie etc.” Sc. 17 XI 78 p. 5. ◊ „Magazin alimentar cu autoservire, pâine, lapte, carne, galanterie-parfumerie, mercerie, farmacie, legume-fructe, sifoane.” R.l. 15 XII 78 p. 5; v. și dulciuri-răcoritoare, microcomplex (din legume + fructe)

arată toate definițiile

Intrare: fruct
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fruct
  • fructul
  • fructu‑
plural
  • fructe
  • fructele
genitiv-dativ singular
  • fruct
  • fructului
plural
  • fructe
  • fructelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fructă
  • fructa
plural
  • fructe
  • fructele
genitiv-dativ singular
  • fructe
  • fructei
plural
  • fructe
  • fructelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)