12 definiții pentru fricos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Care se lasă ușor cuprins de frică. – Frică + suf. -os.

fricos, ~oa smf, a [At: PSAL. SCH. 313 / Pl: ~oși, ~oase / E: frică + -os] 1-2 (Persoană) care se lasă ușor cuprinsă de frică (1) Si: (înv) înfricos. 3 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, teribil, (înv) înfricos, (înv) înfricoșat.

FRICÓS, -OÁSĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.

FRICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are frică; cu frică. /frică + suf. ~os

FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lui, nici a mă opri, nici a mă odihni am putut. CI, 96. C: Că mare-i dumnedz<e>ul nostru . . . și fricos asupra a toți dumnădzăi<i> lor. MISC. SEC. XVII, 71v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și înfrica, înfricat. Cf. c u m p l i t1 (1), î n f r i c a t.

fricos a. 1. cui e frică; 2. mișel.

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; adj. f., s. f. fricoásă, pl. fricoáse

fricós adj. m., s. m., pl. fricóși; f. sg. fricoásă, pl. fricoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRICÓS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos, temut, (arg.) târșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. adj., s. v. laș.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. adj., s. laș, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Nu ești decît un ~!)

Fricos ≠ brav, curajos, nesperios, viteaz

Intrare: fricos
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fricos
  • fricosul
  • fricosu‑
  • fricoa
  • fricoasa
plural
  • fricoși
  • fricoșii
  • fricoase
  • fricoasele
genitiv-dativ singular
  • fricos
  • fricosului
  • fricoase
  • fricoasei
plural
  • fricoși
  • fricoșilor
  • fricoase
  • fricoaselor
vocativ singular
  • fricosule
  • fricoase
  • fricoa
  • fricoaso
plural
  • fricoșilor
  • fricoaselor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fricos

  • 1. adesea substantivat Care se lasă ușor cuprins de frică.
    exemple
    • Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236.
      surse: DLRLC
    • Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82.
      surse: DLRLC
    • figurat Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257.
      surse: DLRLC
    • figurat Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154.
      surse: DLRLC
    • Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194.
      surse: DLRLC
    • Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Frică + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09