fricos, ~oasă smf, a [At: PSAL. SCH. 313 / Pl: ~oși, ~oase / E: frică + -os] 1-2 (Persoană) care se lasă ușor cuprinsă de frică (1) Si: (înv) înfricos. 3 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, teribil, (înv) înfricos, (înv) înfricoșat.

FRICOS adj. 1 Căruia i-e frică, care se înfricoșează ușor: ~ ca un iepure; mai ~ decît o femeie; eram ... ~ și de umbra mea CRG. ¶ 2 ‡ Înfricoșat, îngrozitor.

FRICOS, -OASĂ, fricoși, -oase, adj. (În opoziție cu curajos) Care se lasă ușor cuprins de frică, care se înfricoșează cu ușurință. Cum ești tu de fricoasă, ți s-o fi părut că te-a călcat nescine pe rochie. ISPIRESCU, L. 236. Închină-te dinaintea stăpînului tău, ființă fricoasă, supusă sabiei mele. ALECSANDRI, T. i 82. ◊ Fig. Un val de vînt lovi fereastra și para lămpii clipi fricoasă. DAN, U. 257. Atunci zări la coada ochilor o cută ușoară, aproape fricoasă; și în păr un fir alb. BASSARABESCU, S. N. 154. ◊ (Substantivat) Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar cei fricoși se plîng și mor. De-i vezi murind, să-i lași să moară, Căci moartea e menirea lor. COȘBUC, P. I 194. Fanfaronul acesta poate și-a urît zilele; poate nu vrea să mai vadă soarele faptele lui. Fricosul! NEGRUZZI, S. I 211.

FRICOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are frică; cu frică. /frică + suf. ~os

fricos a. 1. cui e frică; 2. mișel.

fricós, -oásă adj. (d. frică). Cuĭ ĭ-e frică, fără curaj. Vechĭ. Teribil, strașnic. V. înfricos.

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoasă, pl. fricoase

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; adj. f., s. f. fricoasă, pl. fricoase

fricos adj. m., s. m., pl. fricoși; f. sg. fricoasă, pl. fricoase

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr., fam. și depr.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimântos, temut, (arg.) târșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atât de ~?) 3. adj., s. v. laș.

FRICOS adj., s. 1. adj. sperios, temător, (livr. și fam.) poltron, (înv. și reg.) spăimos, speriecios, (reg.) speriat, (înv.) spăimîntos, temut, (arg.) tîrșelos. (Un om ~.) 2. adj. sălbatic, sperios, temător, (livr.) timorat. (De ce ești atît de ~?) 3. adj., s. laș, (livr. și fam.) poltron, (pop.) mișel, (înv.) codaci. (Nu ești decît un ~!)

Fricos ≠ brav, curajos, nesperios, viteaz

FRICOS adj. (Mold., Criș.) Care inspiră frică. A: De fricos glasul lui, nici a mă opri, nici a mă odihni am putut. CI, 96. C: Că mare-i dumnedz<e>ul nostru . . . și fricos asupra a toți dumnădzăi<i> lor. MISC. SEC. XVII, 71^v. Etimologie: frică + suf. -os. Vezi și înfrica, înfricat. Cf. c u m p l i t¹ (1), î n f r i c a t.