14 definiții pentru fricativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRICATÍV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

fricativ, ~ă sf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fricatif] (Fon) 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ă sau sunet ~) (Consoană sau sunet) la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii Si: constrictiv (1-2).

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj. n. și f.[1] (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif. modificată

  1. Adăugat indicația n. și f. gall

FRICATÍV, -Ă, fricative, adj. f. și n. (Lingv.; în expr. Consoană fricativă (și substantivat, f.) = consoană care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; constrictiv.

FRICATÍV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g); constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].

FRICATÍV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)

FRICATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre sunete consonante) La pronunțarea căruia canalul fonator se îngustează și aerul produce un zgomot de fricțiune. /<fr. fricatif

*fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fricatív adj. m., pl. fricatívi; f. fricatívă, pl. fricatíve

fricatív adj. n., f. sg. fricatívă; pl. n. și f. fricatíve

*fricatívă s. f., g.-d. art. fricatívei; pl. fricatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRICATÍV adj. v. constrictiv.

FRICATIV adj. (FON.) constrictiv, continuu, spirant. (Consoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRICATÍV, -Ă adj. < cf. fr. fricatif, it. fricativo): în sintagma consoană fricativă (v.).

Intrare: fricativ
fricativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fricativ
  • fricativul
  • fricativu‑
  • fricati
  • fricativa
plural
  • fricativi
  • fricativii
  • fricative
  • fricativele
genitiv-dativ singular
  • fricativ
  • fricativului
  • fricative
  • fricativei
plural
  • fricativi
  • fricativilor
  • fricative
  • fricativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fricativ

etimologie: