opțiuni
  • info

16 definiții pentru fricativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRICATIV, -Ă, fricativi, -e, adj. (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif.

fricativ, ~ă sf [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fricatif] (Fon) 1-2 sf, a (Șîs consoană ~ă sau sunet ~) (Consoană sau sunet) la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii Si: constrictiv (1-2).

FRICATIV, -Ă, fricative, adj. n. și f.[1] (În sintagma) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet la a căror pronunțare canalul fonator se strâmtează astfel încât aerul să se poată scurge tot timpul emisiunii; consoană constrictivă sau sunet constrictiv. – Din fr. fricatif. modificată

  1. Adăugat indicația n. și f. — gall

FRICATIV, -Ă, fricative, adj. f. și n. (Lingv.; în expr. Consoană fricativă (și substantivat, f.) = consoană care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; constrictiv.

FRICATIV, -Ă adj. Consoană fricativă (și s.f.) = consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încît aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii (b, p, t, d, c, g); constrictiv. [Cf. fr. fricatif, it. fricativo].

FRICATIV, -Ă adj., s. f. constrictiv. (< fr. fricatif)

FRICATIV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre sunete consonante) La pronunțarea căruia canalul fonator se îngustează și aerul produce un zgomot de fricțiune. /<fr. fricatif

*fricatív, -ă adj. (d. lat. fricatus, frecat). Gram. Spirant.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fricativ adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. fricativă (consoană ~), pl. fricative

!fricativ adj. m., pl. fricativi; f. fricativă, pl. fricative

fricativ adj. n., f. sg. fricativă; pl. n. și f. fricative

fricativă s. f., g.-d. art. fricativei; pl. fricative

*fricativă s. f., g.-d. art. fricativei; pl. fricative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRICATIV adj. v. constrictiv.

FRICATIV adj. (FON.) constrictiv, continuu, spirant. (Consoană ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRICATIV, -Ă adj. < cf. fr. fricatif, it. fricativo): în sintagma consoană fricativă (v.).

Intrare: fricativ
fricativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fricativ
  • fricativul
  • fricativu‑
  • fricativă
  • fricativa
plural
  • fricativi
  • fricativii
  • fricative
  • fricativele
genitiv-dativ singular
  • fricativ
  • fricativului
  • fricative
  • fricativei
plural
  • fricativi
  • fricativilor
  • fricative
  • fricativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fricativ, fricativăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.