16 definiții pentru spirant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPIRANT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

SPIRANT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.

spirant, [At: PHILIPPIDE, P. 247 / Pl: ~e / E: fr spirante] 1-2 sf, a (Fon; îs) Consoană ~ă (Consoană) a cărei articulație comportă o îngustare a aparatului fonator astfel încât se produce un zgomot de fricțiune Si: constrictiv(ă) (1-2), fricativ(ă) (1-2).

SPIRANT, -Ă, spirante, adj. n. și f. (În expr.) Sunet spirant sau consoană spirantă (și substantivat, f.) = consoană fricativă, v. fricativ.

SPIRANT, -Ă adj. Consoană spirantă (și s.f.) = consoană care se pronunță cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].

SPIRANT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)

SPIRANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o ușoară fricțiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante

spirant a. se zice de consoanele f (v), s (z), h, la a căror rostire se deschide puțin gura.

*spiránt, -ă adj. (lat. spirans,-átis, d. spirare, a sufla, a răsufla). Gram. Produs pin suflare, ca H, F, V, S, Z, Ș, J: consonantele spirante se numesc și „fricative” saŭ „continue”. S. f. O spirantă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spirant adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. spirantă (consoană ~), pl. spirante corectat(ă)

!spirant adj. m; f. spirantă, pl. spirante

spirant adj. n., s. f. spirantă; pl. n. și f. spirante

spirantă s. f., g.-d. art. spirantei; pl. spirante

spirantă s. f., g.-d. art. spirantei; pl. spirante

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPIRANT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)

SPIRANT adj. (FON.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPIRANT, -Ă adj. (< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira): în sintagma consoană spirantă (v.).

Intrare: spirant
spirant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: NODEX, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spirant
  • spirantul
  • spirantu‑
  • spirantă
  • spiranta
plural
  • spiranți
  • spiranții
  • spirante
  • spirantele
genitiv-dativ singular
  • spirant
  • spirantului
  • spirante
  • spirantei
plural
  • spiranți
  • spiranților
  • spirante
  • spirantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spirant, spirantăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.