FRICATIV, -Ă, fricative, adj. n. și f. (În expr.) Consoană fricativă (și substantivat, f.) sau sunet fricativ = consoană sau sunet care se pronunță prin strîmtarea canalului vocal în așa fel, încît aerul să se poată scurge în tot timpul cît durează emisiunea; constrictiv. – Fr. fricatif.