2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

FRECVENTÁRE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

frecventare sf [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 106 / Pl: ~tări / E: frecventa] 1 A vizita des și cu regularitate un anumit loc. 2 Urmare a unei forme de învățământ. 3 Audiere a cursurilor. 4 (Spc; frm) Vizitare regulată, la intervale mici de timp, a cuiva.

FRECVENTÁRE s. f. Acțiunea de a frecventa școli, cursuri, conferințe etc. Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. ♦ (Franțuzism) Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva. Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.

FRECVENTÁRE s.f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. [< frecventa].

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

frecventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 326 / Pzi: ~tez / E: lat frequentare, fr fréquenter] 1 A merge des și cu regularitate într-un anumit loc. 2 (D. o formă de învățământ) A urma. 3 (D. cursuri) A audia. 4 (Spc; frm) A vizita deseori pe cineva.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.

2) *frecŭént și -éz, a v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des: a frecŭenta școala. Rar. Am relațiunĭ: nu frecŭentațĭ oameniĭ răĭ! – Fals frecv-.

*frecŭentațiúne f. (lat. frequentatio). Acțiunea de a frecŭenta. – Și -áție, dar ob. -áre. Fals frecv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventắrii; pl. frecventắri

frecventáre s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. și pl. frecventeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRECVENTÁRE s. urmare. (~ unei forme de învățământ.)

FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de învățămînt.)

arată toate definițiile

Intrare: frecventare
frecventare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecventare
  • frecventarea
plural
  • frecventări
  • frecventările
genitiv-dativ singular
  • frecventări
  • frecventării
plural
  • frecventări
  • frecventărilor
vocativ singular
plural
Intrare: frecventa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frecventa
  • frecventare
  • frecventat
  • frecventatu‑
  • frecventând
  • frecventându‑
singular plural
  • frecventea
  • frecventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frecventez
(să)
  • frecventez
  • frecventam
  • frecventai
  • frecventasem
a II-a (tu)
  • frecventezi
(să)
  • frecventezi
  • frecventai
  • frecventași
  • frecventaseși
a III-a (el, ea)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventa
  • frecventă
  • frecventase
plural I (noi)
  • frecventăm
(să)
  • frecventăm
  • frecventam
  • frecventarăm
  • frecventaserăm
  • frecventasem
a II-a (voi)
  • frecventați
(să)
  • frecventați
  • frecventați
  • frecventarăți
  • frecventaserăți
  • frecventaseți
a III-a (ei, ele)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventau
  • frecventa
  • frecventaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecventare

  • 1. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi frecventa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

frecventa

  • 1. A merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315.
      surse: DLRLC

etimologie: