FRECVENTARE s. f. Acțiunea de a frecventa școli, cursuri, conferințe etc. Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. ♦ (Franțuzism) Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva. Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.