10 definiții pentru frecventare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVENTARE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

FRECVENTARE, frecventări, s. f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. – V. frecventa.

frecventare sf [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 106 / Pl: ~tări / E: frecventa] 1 A vizita des și cu regularitate un anumit loc. 2 Urmare a unei forme de învățământ. 3 Audiere a cursurilor. 4 (Spc; frm) Vizitare regulată, la intervale mici de timp, a cuiva.

FRECVENTARE s. f. Acțiunea de a frecventa școli, cursuri, conferințe etc. Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. ♦ (Franțuzism) Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva. Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106.

FRECVENTARE s.f. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. [< frecventa].

*frecŭentațiúne f. (lat. frequentatio). Acțiunea de a frecŭenta. – Și -áție, dar ob. -áre. Fals frecv-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

frecventare s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări

frecventare s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări

frecventare s. f., g.-d. art. frecventării; pl. frecventări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de învățământ.)

FRECVENTARE s. urmare. (~ unei forme de învățămînt.)

Intrare: frecventare
frecventare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecventare
  • frecventarea
plural
  • frecventări
  • frecventările
genitiv-dativ singular
  • frecventări
  • frecventării
plural
  • frecventări
  • frecventărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

frecventare, frecventărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a frecventa și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lipsa de școli, taxe împovărătoare, scumpetea manualelor și a rechizitelor școlare făceau practic cu neputință frecventarea școlilor de către sute de mii de copii ai muncitorilor și țăranilor muncitori. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2757. DLRLC
    • 1.1. Faptul de a vizita pe cineva, de a veni în contact cu cineva. DLRLC
      • format_quote Alții forțează celebritatea prin frecventarea oamenilor mari. ANGHEL-IOSIF, C. L. 106. DLRLC
etimologie:
  • vezi frecventa DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.