3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

frecventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 326 / Pzi: ~tez / E: lat frequentare, fr fréquenter] 1 A merge des și cu regularitate într-un anumit loc. 2 (D. o formă de învățământ) A urma. 3 (D. cursuri) A audia. 4 (Spc; frm) A vizita deseori pe cineva.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

frecvent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 230 / S și: (înv) ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat frequens, -tis] 1 Care se întâmplă des și la intervale de timp scurte. 2 Obișnuit.

frecvență sf [At: ODOBESCU, S. III, 359 / Pl: ~țe / E: fr fréquence, lat frequentia] 1 Repetare la intervale scurte și regulate a unei acțiuni, a unui fapt. 2 Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 3 (Fiz) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. 4-5 (Fiz; îs) Curent de înaltă (sau joasă) ~ Curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 6 (Fon; îs) ~ fundamentală Primă armonică a unui semnal complex Si: fundamentală. 7 (Lin) Număr care indică de câte ori o unitate lexicală apare într-un text sau un corpus.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă a unei acțiuni, a unui fapt etc. ♦ (În învățămînt) Participare a elevilor sau studenților la cursuri. Cursuri fără frecvență.Frecvența la cursurile de alfabetizare depinde în mare măsură și de felul în care profesorul sau învățătorul reușește să atragă pe cursanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1. 2. Numărul de perioade efectuate într-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecvența vibrațiilor diapazonului.Curent de frecvență înaltă (sau joasă) = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori, într-o unitate de timp.

FRECVÉNT, -Ă adj. Care se întâmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza].

FRECVÉNT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

FRECVÉNȚĂ s. f. 1. repetare deasă și regulată a unei mișcări, acțiuni etc. ◊ participare a studenților, a elevilor la cursuri. 2. număr al repetărilor unui fenomen periodic în unitatea de timp. ◊ mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. (< lat. frequentia, fr. fréquence)

FRECVÉNT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

FRECVÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter frecvent. 2) Participare a elevilor și studentilor la lecții sau cursuri. 3) Mărime care indică de câte ori se produce un fenomen periodic într-o unitate de timp. /<lat. frequentia, fr. fréquence

arată toate definițiile

Intrare: frecventa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frecventa
  • frecventare
  • frecventat
  • frecventatu‑
  • frecventând
  • frecventându‑
singular plural
  • frecventea
  • frecventați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frecventez
(să)
  • frecventez
  • frecventam
  • frecventai
  • frecventasem
a II-a (tu)
  • frecventezi
(să)
  • frecventezi
  • frecventai
  • frecventași
  • frecventaseși
a III-a (el, ea)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventa
  • frecventă
  • frecventase
plural I (noi)
  • frecventăm
(să)
  • frecventăm
  • frecventam
  • frecventarăm
  • frecventaserăm
  • frecventasem
a II-a (voi)
  • frecventați
(să)
  • frecventați
  • frecventați
  • frecventarăți
  • frecventaserăți
  • frecventaseți
a III-a (ei, ele)
  • frecventea
(să)
  • frecventeze
  • frecventau
  • frecventa
  • frecventaseră
Intrare: frecvent
frecvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecvent
  • frecventul
  • frecventu‑
  • frecventă
  • frecventa
plural
  • frecvenți
  • frecvenții
  • frecvente
  • frecventele
genitiv-dativ singular
  • frecvent
  • frecventului
  • frecvente
  • frecventei
plural
  • frecvenți
  • frecvenților
  • frecvente
  • frecventelor
vocativ singular
plural
Intrare: frecvență
frecvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecvență
  • frecvența
plural
  • frecvențe
  • frecvențele
genitiv-dativ singular
  • frecvențe
  • frecvenței
plural
  • frecvențe
  • frecvențelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecventa

  • 1. A merge des, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315.
      surse: DLRLC

etimologie:

frecvent

  • 1. Care se întâmplă des, la intervale de timp scurte; des.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: curent (adj.) des (adj.) obișnuit antonime: rar attach_file un exemplu
    exemple
    • Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

frecvență

  • 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ocurență
    • 1.1. (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cursuri fără frecvență.
        surse: DLRLC
      • Frecvența la cursurile de alfabetizare depinde în mare măsură și de felul în care profesorul sau învățătorul reușește să atragă pe cursanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1.
        surse: DLRLC
  • 2. fizică Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cadență attach_file un exemplu
    exemple
    • Frecvența vibrațiilor diapazonului.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii.
      surse: MDN '00
    • 2.2. Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. fonetică; fonologie (în) sintagmă Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: