FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des2, sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENTÁ, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.

frecventá (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventeáză

frecventá vb., ind. prez. 1 sg. frecventéz, 3 sg. și pl. frecventeáză

FRECVENTÁ vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)

FRECVENTÁ vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENTÁ vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

A FRECVENTÁ ~éz tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întâmplă des2, la intervale de timp scurte; des2; obișnuit. – Din lat. frequens, -ntis.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă și regulată a unei acțiuni, a unui fapt. ♦ (În învățământ) Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. (Fiz.) Mărime care arată de câte ori se produce un fenomen într-o unitate de timp. ◊ Curent de înaltă (sau de joasă) frecvență = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori într-o unitate de timp. 3. (Fon.; în sintagma) Frecvență fundamentală = primă armonică a unui semnal complex; fundamentală. – Din lat. frequentia, fr. fréquence.

FRECVÉNT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

FRECVÉNȚĂ, frecvențe, s. f. 1. Repetare deasă a unei acțiuni, a unui fapt etc. ♦ (În învățămînt) Participare a elevilor sau studenților la cursuri. Cursuri fără frecvență.Frecvența la cursurile de alfabetizare depinde în mare măsură și de felul în care profesorul sau învățătorul reușește să atragă pe cursanți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 1/1. 2. Numărul de perioade efectuate într-o unitate de timp, la un fenomen periodic. Frecvența vibrațiilor diapazonului.Curent de frecvență înaltă (sau joasă) = curent electric care își schimbă sensul de un număr mare (sau mic) de ori, într-o unitate de timp.

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe

frecvént adj. m., pl. frecvénți; f. sg. frecvéntă, pl. frecvénte

frecvénță s. f., g.-d. art. frecvénței; pl. frecvénțe