FRECVENTA, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

frecvent, ~ă a [At: MAIORESCU, D. III, 230 / S și: (înv) ~cue~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat frequens, -tis] 1 Care se întâmplă des și la intervale de timp scurte. 2 Obișnuit.

frecventa vt [At: NEGRUZZI, S. I, 326 / Pzi: ~tez / E: lat frequentare, fr fréquenter] 1 A merge des și cu regularitate într-un anumit loc. 2 (D. o formă de învățământ) A urma. 3 (D. cursuri) A audia. 4 (Spc; frm) A vizita deseori pe cineva.

*FRECUENT, *FRECVENT adj. Care se întîmplă adesea, des [lat.].

*FRECUENTA, *FRECVENTA (-tez) vb. tr. A se duce des într’un loc, a cerceta adesea, a avea dese relațiuni cu cineva: tînărul ... găsește destulă vreme să frecuenteze societatea înaltă CAR. [lat.].

FRECVENTA, frecventez, vb. I. Tranz. A merge des², sistematic, cu regularitate într-un anumit loc. ♦ Spec. (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Din lat. frequentare, fr. fréquenter.

FRECVENT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă adeseori, la intervale de timp scurte; des. Autorul a evitat greșeala frecventă... de a defini personajele negative numai în raporturile dintre ele și de a le arăta avînd relații strînse doar în mediul negativ. V. ROM. decembrie 1953, 290.

FRECVENTA, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic, la școală la cursuri, la conferințe, prelegeri, spectacole etc. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, studenții romîni, fii de boieri și mari negustori frecventează cursuri universitare peste hotarele țării. IST. R.P.R. 315. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva, a merge regulat undeva.

FRECVENT, -Ă, frecvenți, -te, adj. Care se întîmplă des, la intervale de timp scurte; des. – Lat. lit. frequens, -ntis.

FRECVENTA, frecventez, vb. I. Tranz. A merge regulat, sistematic la școală, la conferințe, la spectacole etc. ♦ (Franțuzism) A vizita deseori pe cineva. – Lat. lit. frequentare (fr. fréquenter).

FRECVENT, -Ă adj. Care se întîmplă adeseori, des, la intervale scurte; obișnuit. [< lat. frequens].

FRECVENTA vb. I. tr. A merge cu regularitate (mai ales la cursuri, la spectacole etc.). ♦ (Liv.) A vizita (deseori) pe cineva. [< lat., it. frequentare].

FRECVENT, -Ă adj. care se întâmplă des, la intervale scurte; obișnuit, curent. (< lat. frequens, fr. fréquent)

FRECVENTA vb. tr. a merge cu regularitate, sistematic (la cursuri, la spectacole). ◊ a vizita deseori pe cineva. (< lat. frequentare, fr. fréquenter)

FRECVENT ~tă (~ți, ~te) Care se produce des; repetat la intervale mici. Caz ~. /<lat. frequens, ~ntis

A FRECVENTA ~ez tranz. (așezăminte, localuri publice etc.) A vizita cu regularitate. ~ cursurile. /<lat. frequentare, fr. fréquenter

frecvent a. des: vizite frecvente.

frecventà v. 1. a merge adesea într’un loc: a frecventa școala; 2. a avea relațiuni frecvente: nu frecventați pe cei răi.

2) *frecŭént și -éz, a -á v. tr. (lat. frequentare). Mă duc des undeva, vizitez des: a frecŭenta școala. Rar. Am relațiunĭ: nu frecŭentațĭ oameniĭ răĭ! – Fals frecv-.

1) *frecŭént, -ă adj. (lat. fréquens, -éntis). Des, care se întîmplă des: vizite frecŭente. Adv. În mod frecŭent. – Fals frecvent.

*frequént, ortografie latinizată îld. frecŭent.

frecvent adj. m., pl. frecvenți; f. frecventă, pl. frecvente

frecventa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. frecventez, 3 frecventează; conj. prez. 1 sg. să frecventez, 3 să frecventeze

frecvent adj. m., pl. frecvenți; f. frecventă, pl. frecvente

frecventa (a ~) vb., ind. prez. 3 frecventează

frecvent adj. m., pl. frecvenți; f. sg. frecventă, pl. frecvente

frecventa vb., ind. prez. 1 sg. frecventez, 3 sg. și pl. frecventează

frecvent

frecvent.

frecvent (frecventă), adj. – Care se întîmplă des. – Var. frecuent. Lat. frecuentem (sec. XIX), cu pronunțarea germ. (var., cu pronunțarea it.). – Der. frecventa (var. frecuenta), vb. (a merge des într-un loc); frecvență (var. frecuență), s. f. (repetarea deasă a unei acțiuni).

FRECVENT adj., adv. 1. adj. v. des. 2. adv. v. adesea. 3. adj. v. cunoscut. 4. adj. v. obișnuit. 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Barurile nu le ~.)

FRECVENT adj., adv. 1. adj. des, repetat. (Vizite ~.) 2. adv. adesea, adeseori, des, deseori. (Mergea ~ pe la el.) 3. adj. cunoscut, obișnuit, răspîndit, uzual. (Un obicei ~.) 4. adj. curent, obișnuit, uzual. (Expresie ~.) 5. adj. clasic, curent, obișnuit, tradițional, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

FRECVENTA vb. 1. a urma. (~ cursurile universitare.) 2. (înv. și reg.) a păzi. (Cîrciumele nu le ~.)

Frecvent ≠ rar