16 definiții pentru franchețe francheță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

FRANCHÉȚE s. f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc3; sinceritate. [Var.: franchéță s. f.] – Din it. franchezza.

franchețe sfs [At: MAIORESCU, D. IV, 399 / V: ~ță / E: it franchezza] 1 Sinceritate. 2 Loialitate.

FRANCHÉȚE s. f. (Și în forma francheță) Faptul de a-și spune deschis gîndurile; calitatea de a fi franc2, sinceritate. Te-a supărat francheța mea? C. PETRESCU, C. V. 110. În toate articolele lui se vede curajul și francheța unui om drept. VLAHUȚĂ, O. A. 260. Unii critici au avut francheța de a lăuda în opera mea tot ce le-a părut demn de laudă. ALECSANDRI, T. II 55. -Variantă: franchéță s. f.

FRANCHÉȚE s.f. Faptul de a-și spune deschis gândurile; sinceritate. [Var. francheță s.f. / < it. franchezza].

FRANCHÉȚE s. f. calitatea de a fi franc4; sinceritate. (< it. franchezza)

FRANCHÉȚE f. Caracter franc. [G.-D. francheței] /<it. franchezza

FRANCHÉȚĂ s. f. v. franchețe.

FRANCHÉȚĂ s.f. v. franchețe.

*franchéță f., pl. e (it. franchezza; fr. franchise, d. franc, franc, leal). Lealitate, sinceritate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franchéțe s. f., art. franchéțea, g.-d. art. franchéței

franchéțe s. f., art. franchéțea, g.-d. art. franchéței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRANCHÉȚE s. v. cinste, sinceritate.

franchețe s. v. CINSTE. SINCERITATE.

Intrare: franchețe
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franchețe
  • franchețea
plural
genitiv-dativ singular
  • franchețe
  • francheței
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francheță
  • francheța
plural
genitiv-dativ singular
  • franchețe
  • francheței
plural
vocativ singular
plural

franchețe francheță

  • 1. Faptul de a-și spune deschis gândurile; calitatea de a fi franc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cinste sinceritate attach_file 3 exemple
    exemple
    • Te-a supărat francheța mea? C. PETRESCU, C. V. 110.
      surse: DLRLC
    • În toate articolele lui se vede curajul și francheța unui om drept. VLAHUȚĂ, O. A. 260.
      surse: DLRLC
    • Unii critici au avut francheța de a lăuda în opera mea tot ce le-a părut demn de laudă. ALECSANDRI, T. II 55.
      surse: DLRLC

etimologie: