FRANCHEȚE s. f. (Și în forma francheță) Faptul de a-și spune deschis gîndurile; calitatea de a fi franc², sinceritate. Te-a supărat francheța mea? C. PETRESCU, C. V. 110. În toate articolele lui se vede curajul și francheța unui om drept. VLAHUȚĂ, O. A. 260. Unii critici au avut francheța de a lăuda în opera mea tot ce le-a părut demn de laudă. ALECSANDRI, T. II 55. -Variantă: francheță s. f.