2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

francez [At: RUSSO, S. 70 / V: (înv) ~nțez / Pl: ~i, ~e / E: fr français, it francese] 1-2 sm Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo Si: (pop) franțuz (1-2), (îvr) franțoz (1-2). 3-4 a Care aparține Franței sau populației ei Si: franțuzesc (1-2). 5-6 a Privitor la Franța sau la populația ei Si: franțuzesc (3-4). 7 sf Limba vorbită de francezi.

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau populației ei, privitor la Franța sau la populația ei; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

FRANCÉZ1, -Ă, francezi, -e, adj. Al francezilor; propriu francezilor; provenit din Franța. Limba franceză.Discuția urmă în mers pe drum, pînă se opriră amîndoi deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez. BART, E. 296. Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umoriști. IBRĂILEANU, S. 266. ◊ Cheie franceză v. cheie. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. Vodă Bibescu primise să-l facă dascăl de franceză. CAMIL PETRESCU, O. II 9. – Variantă: (învechit) franțéz, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 63, RUSSO, O. 54) adj.

FRANCÉZ2, -Ă, francezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară din Franța.

FRANCÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Franța. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită de francezi. (< fr. franșais)

FRANCÉZ2 (~i, ~e) Care aparține Franței sau populației ei. /<it. francese, fr. français

FRANCÉZ1 (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară din Franța. /<it. francese, fr. français

*Francéz, -ă s. și adj. (it. Francese, fr. Français). Din Francia: un Francez, o carte franceză.

FRANCÉZĂ f. mai ales art. Limba francezilor. /<it. francese, fr. français


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

francéz adj. m., s. m., pl. francézi; adj. f. francéză, pl. francéze

francéz s. m., adj. m., pl. francézi; f. sg. francéză, pl. francéze

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

francéză (limba) s. f., g.-d. art. francézei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRANCÉZ s., adj. 1. s. (pop. și fam.) franțuz. (Un ~ get-beget.) 2. adj. franțuzesc. (Bucătăria ~.)

arată toate definițiile

Intrare: francez (adj.)
francez1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francez
  • francezul
  • francezu‑
  • france
  • franceza
plural
  • francezi
  • francezii
  • franceze
  • francezele
genitiv-dativ singular
  • francez
  • francezului
  • franceze
  • francezei
plural
  • francezi
  • francezilor
  • franceze
  • francezelor
vocativ singular
plural
franțez adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franțez
  • franțezul
  • franțezu‑
  • franțe
  • franțeza
plural
  • franțezi
  • franțezii
  • franțeze
  • franțezele
genitiv-dativ singular
  • franțez
  • franțezului
  • franțeze
  • franțezei
plural
  • franțezi
  • franțezilor
  • franțeze
  • franțezelor
vocativ singular
plural
Intrare: francez (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francez
  • francezul
  • francezu‑
plural
  • francezi
  • francezii
genitiv-dativ singular
  • francez
  • francezului
plural
  • francezi
  • francezilor
vocativ singular
  • francezule
plural
  • francezilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

francez (adj.) franțez

  • 1. Care aparține Franței sau francezilor, privitor la Franța ori la francezi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: franțuzesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Discuția urmă în mers pe drum, pînă se opriră amîndoi deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez. BART, E. 296.
      surse: DLRLC
    • Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umoriști. IBRĂILEANU, S. 266.
      surse: DLRLC

etimologie:

francez (s.m.)

  • 1. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: franțuz

etimologie: