34 de definiții pentru francez (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau francezilor (1), privitor la Franța ori la francezi; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

FRANCÉZ, -Ă, francezi, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau populației ei, privitor la Franța sau la populația ei; franțuzesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de francezi. – Din it. francese, fr. français.

FRANCÉZ1, -Ă, francezi, -e, adj. Al francezilor; propriu francezilor; provenit din Franța. Limba franceză.Discuția urmă în mers pe drum, pînă se opriră amîndoi deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez. BART, E. 296. Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umoriști. IBRĂILEANU, S. 266. ◊ Cheie franceză v. cheie. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. Vodă Bibescu primise să-l facă dascăl de franceză. CAMIL PETRESCU, O. II 9. – Variantă: (învechit) franțéz, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 63, RUSSO, O. 54) adj.

FRANCÉZ2, -Ă, francezi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară din Franța.

francéz adj. m., s. m., pl. francézi; adj. f. francéză, pl. francéze

francéz s. m., adj. m., pl. francézi; f. sg. francéză, pl. francéze

FRANCÉZ s., adj. 1. s. (pop. și fam.) franțuz. (Un ~ get-beget.) 2. adj. franțuzesc. (Bucătăria ~.)

FRANCÉZ, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Franța. ◊ (s.f.) limbă romanică vorbită de francezi. (< fr. franșais)

FRANCÉZ1 (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară din Franța. /<it. francese, fr. français

FRANCÉZ2 (~i, ~e) Care aparține Franței sau populației ei. /<it. francese, fr. français

francez a. și m. care e din Franța.

*Francéz, -ă s. și adj. (it. Francese, fr. Français). Din Francia: un Francez, o carte franceză.

ánglo-francéz adj. m., pl. ánglo-francézi; f. ánglo-francéză, pl. ánglo-francéze

francéză (limbă) s. f., g.-d. art. francézei

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul

ánglo-francéz adj. → francez

francéză (limba) s. f., g.-d. art. francézei

român-francéz (despre dicționar) adj. n.

româno-francéz (despre relații) adj. n., f. româno-francéză; pl. n. și f. româno-francéze

PARANTEZĂ FRANCÉZĂ s. v. croșetă, paranteză dreaptă.

Intrare: francez
francez
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular francez francezul france franceza
plural francezi francezii franceze francezele
genitiv-dativ singular francez francezului franceze francezei
plural francezi francezilor franceze francezelor
vocativ singular
plural