FRANCEZ¹, -Ă, francezi, -e, adj. Al francezilor; propriu francezilor; provenit din Franța. Limba franceză. ▭ Discuția urmă în mers pe drum, pînă se opriră amîndoi deodată în loc, chiar în dreptul consulatului francez. BART, E. 296. Anatole France este unul din rarii scriitori francezi umoriști. IBRĂILEANU, S. 266. ◊ Cheie franceză v. cheie. ♦ (Substantivat, f.) Limba franceză. Vodă Bibescu primise să-l facă dascăl de franceză. CAMIL PETRESCU, O. II 9. – Variantă: (învechit) franțez, -ă (KOGĂLNICEANU, S. 63, RUSSO, O. 54) adj.