frag² sm vz fragă

frag¹ sm [At: ALECSANDRI, P. P. 31 / Pl: ~agi / E: drr fragă] 1 Mică plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpină scurtă, frunze distribuite în rozetă, flori albe și cu fructe mici, conice, roșii sau albicioase, comestibile Si: ~-de-pădure, ~-iepuresc (Fragaria vesca). 2 (Șîc ~-de-câmp) Căpșun (Fragaria moschata). 3 (Mol; Buc) Fragă (1).

fragă sf [At: CONACHI, P. 85 / V: frag sm / Pl: ~agi / E: ml fraga] 1 Partea comestibilă a fragului¹ (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. 2 (Pop; îe) În pofida ~agilor, mănâncă frunzele sau pentru ~, și frunza ți-e dragă Se spune despre cei care se mulțumesc cu puțin, neputând obține ceea ce doresc. 3 (Îc) ~-tătărească Plantă erbacee din familia chenopodiaceelor, cu frunze dințate, cu flori așezate la subsuoara frunzelor și cu fructe roșii (Blitum virgatum). 4 (Reg; șîc ~-de-pom) Dudă.

fragil, ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 281 / Pl: ~i, ~e / E: fr fragile, lat fragilis] 1 a (D. materiale) Care se deteriorează ușor sub acțiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. 2 a Firav. 3 a Delicat. 4 a (Fig) Nerezistent. 5 a (Fig) Care nu prezintă siguranță. 6 sm (Zlg; Trs; prin popularizarea termenului științific) Ceciliz (Anguis fragilis).

FRAGĂ, fragi, s. f. 1. Partea comestibilă a fragului (considerată în mod greșit drept fruct) compusă din receptaculul cărnos și roșu, pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele. Prin văi adunam fragi. COȘBUC, P. II 193. Dragostea noastră cea dragă Nu trăi nici cît o fragă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 162. 2. (Transilv., uneori determinat prin «de pom») Dudă. – Variantă: frag, fragi (BOLINTINEANU, O. 347), s. m.

FRAGIL, -Ă, fragili, -e, adj. Care se sparge, se sfărîmă, se frînge ușor; nerezistent, slab. Vas fragil. ▭ Se farmă ca un zid fragil. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Ne-am mirat de dăinuirea unor clădiri ce par a fi fost atît de fragile. ODOBESCU, S. II 281. ♦ Gingaș, firav, delicat. Din corole albe și fragile Se’nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.

FRAGIL, -Ă adj. Care se poate sparge, sfărîma, rupe cu ușurință; puțin rezistent. ♦ Gingaș, delicat, firav. [< fr., it. fragile, cf. lat. fragilis].

FRAGIL, -Ă adj. 1. se poate sparge, sfărâma, rupe. 2. gingaș, delicat, firav. (< fr. fragile, lat. fragilis)

FRAGĂ¹ ~gi f. Varietate de viță de vie, având struguri cu bobițe rotunde, plăcut mirositoare. [G.-D. fragii] /<lat. fraga

FRAGĂ² f. Fructul fragului. /<lat. fraga

FRAGIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre obiecte) Care se sparge, se sfărâmă ușor; casant. 2) fig. Care are un aspect fizic delicat; cu construcție fără vigoare; slab; plăpând; gingaș; firav; delicat. /<fr. fragile, lat. fragilis

fragă f. poamă roșie cu gustul dulce acrișor și foarte aromatic, fructul comestibil al arbustului (Fragaria vesca): dulceață de fragi. [Lat. FRAGA].

fragil a. 1. ușor de spart: sticla e fragilă; 2. puțin solid: frumusețe fragilă; 3. fig. expus a greși: natura umană e fragilă.

frag m. (lat. frăgum, fructu fraguluĭ, pl. frăga, de unde, în vest, s’a format un feminin fragă: it. sp. fraga, fr. fraise). O mică plantă rozacee cu florĭ albe și fructe roșiĭ parfumate (fragária vésca). Est. Fructu eĭ, fragă. V. căpșună.

frágă f., pl. ĭ. (V. frag). Vest. Fructu fraguluĭ.

*frágil, -ă adj. (lat. frágilis, d. frángere, a frînge, a sparge. V. fraged). Care se poate frînge (sparge); sticla e fragilă. Fig. Slab, fără putere: natură fragilă. Instabil: sănătate, avere fragilă. – Ob. -íl (după fr.). V. incasabil.

fragă (fruct fals) s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile

fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești

fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile

fragă (fruct) s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile

fragă-tătărească (plantă) s. f., g.-d. art. fragii-tătărești; pl. fragi-tătărești, art. fragile-tătărești

fragil adj. m., pl. fragili; f. fragilă, pl. fragile

fragă s. f., g.-d. art. fragii; pl. fragi, art. fragile

fragil adj. m., pl. fragili; f. sg. fragilă, pl. fragile

fragă, pl. fragi (fructul)

fragil

fragă, -gi (fructul).

FRAGĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.

FRAGĂ s. v. dudă.

FRAGIL adj. v. debil.

fragă s. v. DUDĂ.

FRAGĂ s. (BOT.) (reg.) pomiță.

FRAGIL adj. debil, delicat, firav, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Fragil ≠ robust, ipocrit, nesincer, perfid, prefăcut

fragă (-gi), s. f. – 1. Fruct comestibil de plantă (Fragaria vesca, Fragaria elatior). – 2. (Trans.) Dudă (Morus alba, Morus nigra). – Mr. frangă, istr. frǫș. Lat. fragum (Pușcariu 639; Candrea-Dens., 630; REW 3480; DAR), cf. it., sp. fraga, fr. fraise. Tratamentul romanic demonstrează că pl. fraga a fost în general interpretat ca un sing. f.; însă în rom. există și forma paralelă frag, s. m. – Der. frag, s. m. (plantă erbacee al cărui fruct este fraga); frăgar, s. m. (Trans., dud); frăget, s. n. (loc cu fragi); frăguliță, s. f. (plantă, Adoxa moschatellina); frăgurel, s. m. (plantă, Potentilla micrantha).

L’HOMME N’EST QU’UN ROSEAU, LE PLUS FAIBLE DE LA NATURE, MAIS C’EST UN ROSEAU PENSANT (fr.) omul nu e decât o trestie, cea mai fragilă din natură, dar o trestie gânditoare – Pascal, „Pensées”, 347. Deși este o făptură fragilă, omul este puternic prin inteligență.