2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

fotografie sf [At: BACOVIA. O. 227 / Pl: ~ii / E: fr photographie] 1 Tehnica fotografierii (1). 2 Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere (1). 3 (Îs) ~ aeriană Fotografie (2) luată dintr-un vehicul aerian (avion, dirijabil, balon) sau dintr-un punct de la înălțime. 4 (Îs) ~ în culori Fotografie (2) pentru care se utilizează un material sensibil special (cu mai multe straturi sensibile la culori diferite), care reproduce la developare imagini pozitive colorate identic cu originalul fotografiat. 5 (Îs) ~ panoramică Fotografie (2) cuprinzând o mare întindere din turul de orizont care se deschide în jurul unui punct dominant. 6 (Îs) ~ii stereoscopice Perechi de fotografii obținute cu ajutorul unei camere stereoscopice, servind la redarea în relief a imaginilor obiectelor fotografiate atunci când imaginile respective sunt examinate la stereoscop. 7 (Cig; îs) ~ de platou Fotografie (2) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc.

FOTOGRAFÍE, fotografii, s. f. 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.; în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.

FOTOGRAFÍE, fotografii, s. f. 1. Imagine pozitivă a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hârtie fotografică și obținută prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii. 2. (Cin.; în sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executată în timpul realizării unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. – Din fr. photographie.

FOTOGRAFÍE, fotografii, s. f. Imagine a unei ființe, a unui obiect, a unui peisaj etc. fixată pe hîrtie fotografică și obținută prin fotografiere. Vedeți, aici se află o fotografie de familie. STANCU, U.R.S.S. 24. Pe perete [erau] fotografii în rame. PAS, Z. I 68. Din cînd în cînd, scotea o fotografie cu colțurile îndoite dintr-un carnet coșcovit și uzat. C. PETRESCU, A. 365. ♦ Tehnica fotografierii.

fotografíe (-to-gra-) s. f., art. fotografía, g.-d. art. fotografíei; pl. fotografíi

FOTOGRAFÍE s. (FOTO) (pop.) poză.

FOTOGRAFÍE s.f. 1. Arta și tehnica de a fixa pe o suprafață sensibilă la acțiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsă într-o cameră obscură, care apoi se poate reproduce prin copierea clișeului negativ pe care a fost imprimată; tehnica fotografierii. 2. Imagine a unei priveliști, a unei ființe, a unui obiect etc. fixată pe hârtie fotografică. [Gen. -iei. / < fr. photographie, cf. gr. phos – lumină, graphein – a scrie].

FOTOGRAFÍE s. f. 1. arta și tehnica fotografierii. 2. imagine fixată pe hârtie fotografică; foto2. ♦ ~ de platou = fotografie în timpul realizării filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. (< fr. photographie)

fotografíe (fotografíi), s. f. – Imagine pozitivă obținută pe hîrtie prin fotografiere. Fr. photographie.Der. (din fr.) fotograf, s. m.; fotografia, vb. (refl., Arg., a se strica), pentru al cărui ultim sens cf. Graur, BL, VI, 146; fotografic, adj.

FOTOGRAFÍE ~i f. 1) Imagine obținută pe o hârtie fotosensibilă prin reproducerea acesteia de pe o peliculă fotografică. 2) Tehnica și arta fotografierii. [Art. fotografia; G.-D. fotografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photographie

fotografie f. 1. arta de a fixa, cu ajutorul luminei, imaginea unui obiect formată în fundul camerei obscure pe o placă de argint, de hârtie sau de sticlă: fotografia s’a numit mult timp dagherotipie; 2. imagine astfel reprodusă: o frumoasă fotografie.

*fotografíe f. (vgr. phôs, photós, lumină, și grafie). Știința de a fixa pe o placă impresionabilă la lumină imaginile obținute pin ajutoru uneĭ camere obscure: a învăța fotografia. Figură făcută în acest mod: a încadra o fotografie. – Fotografia, descoperită la 1829 de Niepce și Daguerre (și numită la început daguerrotipie), apoĭ și de Talbot, se bazează pe proprietatea pe care o aŭ niște anumite sărurĭ, maĭ ales bromura de argint, de a fi împresionate și înegrite de lumina solară. O placă de sticlă saŭ de gelatină, acoperită c’o preparațiune făcută potrivit de sensibilă cu bromură de argint și expusă la lumină într’o cameră obscură, primește decĭ impresiunea obĭectelor exterioare supt forma uneĭ imaginĭ răsturnate, pe care un tratament chimic convenabil o face să apară în negru. În această imagine negativă saŭ clișeŭ, părțile cele foarte luminate ale obĭectuluĭ se arată foarte negre, și părțile obscure foarte luminate saŭ albe. De aicĭ în ainte, ajunge să aplicĭ pe acest clișeu o hîrtie tot făcută sensibilă și să expuĭ la lumină tot. Atuncĭ lumina, care e inegal cernută, duce pe hîrtie imaginea exactă (saŭ pozitivă) a obĭectuluĭ. Orĭ-ce aparat fotografic se compune din treĭ părțĭ esențiale: 1. un obĭectiv, compus dintr’una saŭ maĭ multe lentile destinate să asigure rectitudinea și fineța imaginiĭ (acest obĭectiv are în general, un obturator); 2. o cameră obscură, a căreĭ lungime poate varia adese-orĭ pin ajutoru uneĭ foĭ (burduf care seamănă a armonică), ca să asigure claritatea imaginiĭ pintr’o punere la punct prealabilă; 3. un cadru de purtat plăcile, adese-orĭ acoperit c’o perdea. Obținerea uneĭ probe fotografice necesită următoarele operațiunĭ principale: așezarea, cînd operatoru trebuĭe să calculeze, după luminarea obĭectuluĭ, timpu pe care trebuĭe să-l lase acțiuniĭ luminiĭ; dezvoltarea (desfășurarea, ca barbarizm developarea) negativuluĭ (la lumina roșie a laboratoruluĭ) pin ajutoru unuĭ lichid revelator, apoĭ fixarea pintr’o disoluțiune de iposulfit de sodiŭ; în fine tragerea, punerea probeĭ pozitive la cadru cu plăcĭ, expunînd la lumină hîrtia sensibilă pusă în apoĭa clișeuluĭ negativ. Această probă pozitivă maĭ trebuĭe virată și fixată. Fotografia, foarte perfecționată astăzĭ, a ajuns să reproducă, grație procedurilor luĭ Becquerel și Lippmann, chear coloarea obĭectelor.

foto- [At: DN3 / E: fr photo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Referitor la lumină. 2 De lumină. 3 Fotografie.

fotografia vt(a) [At: DA / P: ~fi-a / V: (Trs) ~fa / Pzi: ~iez / E: fr photographier] 1 A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe o hârtie fotografică sensibilă cu ajutorul unui aparat fotografic. 2 A realiza o fotografie (2). 3 (Fig) A reproduce cât mai fidel posibil. 4 (Arg; la jocul de cărți) A tăia.

FOTOGRAFIÁ, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe un film fotografic cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. photographier.

FOTOGRAFIÁ, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect, a unei persoane, a unui peisaj etc. pe o placă sau pe o hârtie fotografică sensibilă cu ajutorul unui aparat fotografic; a realiza o fotografie. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. photographier.

FOTOGRAFIÁ, fotografiez, vb. I. Tranz. A fixa imaginea unui obiect pe o hîrtie sensibilă, prin procedee bazate pe legi optice. – Pronunțat: -fi-a.

fotografiá (a ~) (-to-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 fotografiáză, 1 pl. fotografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să fotografiéze; ger. fotografiínd (-fi-ind)

FOTOGRAFIÁ vb. (pop.) a (se) poza.

FOTOGRAFIÁ vb. I. tr. A fixa imaginea unui obiect, unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă cu ajutorul unui sistem de lentile. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. photographier].

FOTOGRAFIÁ vb. tr. a fixa imaginea unui obiect, a unei ființe etc. pe o hârtie sau pe o placă fotosensibilă, cu ajutorul unui sistem de lentile. (< fr. photographier)

arată toate definițiile

Intrare: fotografia
  • silabație: -gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fotografia
  • fotografiere
  • fotografiat
  • fotografiatu‑
  • fotografiind
  • fotografiindu‑
singular plural
  • fotografia
  • fotografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fotografiez
(să)
  • fotografiez
  • fotografiam
  • fotografiai
  • fotografiasem
a II-a (tu)
  • fotografiezi
(să)
  • fotografiezi
  • fotografiai
  • fotografiași
  • fotografiaseși
a III-a (el, ea)
  • fotografia
(să)
  • fotografieze
  • fotografia
  • fotografie
  • fotografiase
plural I (noi)
  • fotografiem
(să)
  • fotografiem
  • fotografiam
  • fotografiarăm
  • fotografiaserăm
  • fotografiasem
a II-a (voi)
  • fotografiați
(să)
  • fotografiați
  • fotografiați
  • fotografiarăți
  • fotografiaserăți
  • fotografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • fotografia
(să)
  • fotografieze
  • fotografiau
  • fotografia
  • fotografiaseră
Intrare: fotografie
fotografie substantiv feminin
  • silabație: -gra-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fotografie
  • fotografia
plural
  • fotografii
  • fotografiile
genitiv-dativ singular
  • fotografii
  • fotografiei
plural
  • fotografii
  • fotografiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)