2 intrări
24 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FORȚARE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.
FORȚARE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
forțare sf [At: GALACTION, O. I, 201 / Pl: ~țări / E: forța] 1 Silire. 2 (Rar) Sforțare. 3 Spargere. 4 Stricare. 5 Supunere la un efort prea mare a unei mașini, a unui animal.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORȚARE, forțări, s. f. Acțiunea de a forța. 1. Silire, constrîngere. 2. Manipulare violentă a unui mecanism. Forțarea lacătului. 3. (Rar) Efort, sforțare, opintire. Fii pe pace, jupîn Traicule, răspunse cu forțări sfîșietoare popa Tonea. GALACTION, O. I 201.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORȚARE s.f. Acțiunea de a forța și rezultatul ei; silire; spargere, stricare. [< forța].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORȚA, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
forța [At: MAIORESCU, D. III, 371 / Pzi: ~țez / E: fr forcer, it forzare] 1 vt A determina cu forța pe cineva la ceva Si: a constrânge, a obliga, a sili, (înv) a asupri. 2 vr A se strădui. 3 vt A mânui cu violență un mecanism, închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc. Si: a sfărâma, a sparge. 4 vt (Îe) A ~ ușa cuiva A intra cu sila în casa cuiva. 5 vt (Îe) A ~ (cuiva) mâna A constrânge (pe cineva) să facă ceva. 6 vt (Îe) A ~ nota A întrece măsura în comportarea față de cineva Si: a exagera. 7 vt A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. 8 vt (Mil) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORȚA, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
FORȚA, forțez, vb. I. Tranz. l. A determina cu forța (pe cineva la ceva); a sili, a constrînge, a obliga. L-a forțat să-și recunoască vina. ♦ Refl. A se sili, a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. S-a forțat să zîmbească. 2. A mînui (în special un mecanism, o închizătoare) cu violență (din neatenție și nepricepere sau cu scopul de a deteriora, a sfărîma, a sparge). Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113. Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268. ◊ Expr. A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva). Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145. A forța (cuiva) mîna = a sili (pe cineva) să facă (ceva). Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. A forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva), a merge prea departe cu insistențele sau cu reproșurile (riscînd prin aceasta un eșec).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORȚA vb. I. tr. 1. A sili, a constrînge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forța[1]. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță (cu un mecanism etc.). ◊ A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat. t. fortiare].
- Posibilă greșeală de tipar; probabil sinonimul a se sforța. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORȚA vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). ♦ a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< fr. forcer, it. forzare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FORȚA ~ez tranz. 1) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acțiuni violente. ~ ușa. ◊ ~ nota a) a lua notă care depășește posibilitățile vocii; b) a întrece măsura în comportarea față de cineva. ~ uși deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operații de luptă. ~ râul. /<fr. forcer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE FORȚA mă ~ez intranz. A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
forțà v. 1. a sili, a constrânge; 2. a sparge cu violență: a forța o cassă de bani; 3. fig. a lucra cu violență încontra: nu forțați talentele.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*forțéz v. tr. (fr. forcer, it. forzare. V. sforțez). Silesc, constrîng: a forța să plece. Sparg, sfărâm, violez: a forța ușa. Fig. Forțez natura, talentu, mă silesc să fac maĭ mult de cît permite natura. Forțez mersu (marșu), ĭuțesc mersu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
forțare s. f., g.-d. art. forțării; pl. forțări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
forțare s. f., g.-d. art. forțării; pl. forțări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
forțare s. f., g.-d. art. forțării; pl. forțări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
forța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forțez, 3 forțează; conj. prez. 1 sg. să forțez, 3 să forțeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
forța (a ~) vb., ind. prez. 3 forțează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
forța vb., ind. prez. 1 sg. forțez, 3 sg. și pl. forțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FORȚARE s. 1. v. constrângere. 2. v. strădanie. 3. spargere, stricare, violare. (~ unei încuietori.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORȚARE s. 1. constrîngere, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. caznă, chin, efort, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 3. spargere, stricare, violare. (~ unei încuietori.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORȚA vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforța, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FORȚA vb. 1. a constrînge, a face, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a nevoi, a obliga, a sili. (Este ~ să...) 3. a constrînge, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 6. a se opinti, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ să ridice bolovanul.) 7. a sili. (Nu ~ piciorul.) 8. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
forțare, forțărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Forțarea lacătului. DLRLC
- Fii pe pace, jupîn Traicule, răspunse cu forțări sfîșietoare popa Tonea. GALACTION, O. I 201. DLRLC
-
etimologie:
- forța DEX '09 DEX '98 DN
forța, forțezverb
- 1. A determina cu forța pe cineva la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: constrânge obliga sili
- L-a forțat să-și recunoască vina. DLRLC
- 1.1. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- S-a forțat să zâmbească. DLRLC
-
-
- 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le. DEX '09 DLRLC DN
- Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113. DLRLC
- Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268. DLRLC
- 2.1. A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. DEX '09 DEX '98
- 2.2. A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. DEX '09 DEX '98
- A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145. DLRLC
-
- A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: constrânge
- Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. DLRLC
-
- A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: exagera
- A forța uși deschise = a demonstra adevăruri bine cunoscute. NODEX
-
etimologie:
- forcer DEX '09 DEX '98 DN
- forzare DEX '09 DEX '98 DN