12 definiții pentru forfeca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni. – Lat. forficare.

forfeca [At: CREANGĂ, P. 261 / V: (Mol) ~făca, ~foca / Pzi: foarfec / E: ml forficare] 1 vt A tăia în bucăți cu foarfecele sau cu un alt obiect tăios. 2 vt (Fig; fam) A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină nefavorabilă. 3 vt (Fig) A critica aspru. 4 vt (Fig) A mustra cu severitate. 5 vt (Rar) A bate. 6 vi A vorbi fără încetare (bârfind, clevetind) Si: a bodogăni.

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.

FORFECÁ, foárfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect tăios. Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG. ◊ Fig. Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. 2. Tranz. Fig. A cerceta cu minuțiozitate exagerată, cu intenții ostile, cu scopul de a distruge. Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bîrfind, clevetind); a bodogăni. Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100.

A SE FORFECÁ mă foárfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare

A FORFECÁ foárfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare

forfecà v. 1. a tăia cu foarfecele, a tăia în bucăți; 2. fig. a mustra, a bate. [Lat. vulg. FORFICARE].

foárfec, a v. tr. (lat. fórfico, -áre.Foarfec, foarfecĭ, foarfecă, forfecăm, forfecațĭ; forfecam; să foarfec). Taĭ cu foarfecele. Fig. Critic aspru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

forfecá (a ~) vb., ind. prez. 3 foárfecă, 1 pl. forfecắm; conj. prez. 3 să foárfece

forfecá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foárfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foárfece

Intrare: forfeca
verb (VT83)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forfeca
  • forfecare
  • forfecat
  • forfecatu‑
  • forfecând
  • forfecându‑
singular plural
  • foarfecă
  • forfecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foarfec
(să)
  • foarfec
  • forfecam
  • forfecai
  • forfecasem
a II-a (tu)
  • foarfeci
(să)
  • foarfeci
  • forfecai
  • forfecași
  • forfecaseși
a III-a (el, ea)
  • foarfecă
(să)
  • foarfece
  • forfeca
  • forfecă
  • forfecase
plural I (noi)
  • forfecăm
(să)
  • forfecăm
  • forfecam
  • forfecarăm
  • forfecaserăm
  • forfecasem
a II-a (voi)
  • forfecați
(să)
  • forfecați
  • forfecați
  • forfecarăți
  • forfecaserăți
  • forfecaseți
a III-a (ei, ele)
  • foarfecă
(să)
  • foarfece
  • forfecau
  • forfeca
  • forfecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

forfeca

  • 1. tranzitiv A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: tăia 3 exemple
    exemple
    • Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87.
      surse: DLRLC
    • Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, V. 25.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A critica aspru, a mustra cu severitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: critica mustra
    • 2.2. rar bate
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bodogăni un exemplu
    exemple
    • Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100.
      surse: DLRLC

etimologie: