FORFECA (foarfec), ❍FORFĂCA (foarfăc) vb. tr. 1 A tăia în bucățele cu foarfecile sau cu alt instrument ¶ 2 A sfărîma bucatele în gură cu dinții: înfulicat și le-a forfăcat, de parcă n’au mai fost CRG. ¶ 3 Fig. A bate sdravăn; a lua la trei parale ¶ 4 familiar A toca cu gura, a nu-i mai tăcea gura: se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură SAD. [lat. forfĭcare].