2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORȚÁRE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.

FORȚÁRE, forțări, s. f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.

forțare sf [At: GALACTION, O. I, 201 / Pl: ări / E: forța] 1 Silire. 2 (Rar) Sforțare. 3 Spargere. 4 Stricare. 5 Supunere la un efort prea mare a unei mașini, a unui animal.

FORȚÁRE, forțări, s. f. Acțiunea de a forța. 1. Silire, constrîngere. 2. Manipulare violentă a unui mecanism. Forțarea lacătului. 3. (Rar) Efort, sforțare, opintire. Fii pe pace, jupîn Traicule, răspunse cu forțări sfîșietoare popa Tonea. GALACTION, O. I 201.

FORȚÁRE s.f. Acțiunea de a forța și rezultatul ei; silire; spargere, stricare. [< forța].

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

forța [At: MAIORESCU, D. III, 371 / Pzi: ez / E: fr forcer, it forzare] 1 vt A determina cu forța pe cineva la ceva Si: a constrânge, a obliga, a sili, (înv) a asupri. 2 vr A se strădui. 3 vt A mânui cu violență un mecanism, închizătoare etc., deteriorâdu-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc. Si: a sfărâma, a sparge. 4 vt (Îe) A ~ ușa cuiva A intra cu sila în casa cuiva. 5 vt (Îe) A ~ (cuiva) mâna A constrânge (pe cineva) să facă ceva. 6 vt (Îe) A ~ nota A întrece măsura în comportarea față de cineva Si: a exagera. 7 vt A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. 8 vt (Mil) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. l. A determina cu forța (pe cineva la ceva); a sili, a constrînge, a obliga. L-a forțat să-și recunoască vina.Refl. A se sili, a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. S-a forțat să zîmbească. 2. A mînui (în special un mecanism, o închizătoare) cu violență (din neatenție și nepricepere sau cu scopul de a deteriora, a sfărîma, a sparge). Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113. Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268. ◊ Expr. A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva). Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145. A forța (cuiva) mîna = a sili (pe cineva) să facă (ceva). Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. A forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva), a merge prea departe cu insistențele sau cu reproșurile (riscînd prin aceasta un eșec).

FORȚÁ vb. I. tr. 1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forța[1]. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță (cu un mecanism etc.). ◊ A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat. t. fortiare].

  1. Posibilă greșeală de tipar; probabil sinonimul a se sforța. — gall

FORȚÁ vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). ♦ a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< fr. forcer, it. forzare)

A SE FORȚÁ mă ~éz intranz. A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer

A FORȚÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acțiuni violente. ~ ușa. ◊ ~ nota a) a lua notă care depășește posibilitățile vocii; b) a întrece măsura în comportarea față de cineva. ~ uși deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operații de luptă. ~ râul. /<fr. forcer

forțà v. 1. a sili, a constrânge; 2. a sparge cu violență: a forța o cassă de bani; 3. fig. a lucra cu violență încontra: nu forțați talentele.

*forțéz v. tr. (fr. forcer, it. forzare. V. sforțez). Silesc, constrîng: a forța să plece. Sparg, sfărâm, violez: a forța ușa. Fig. Forțez natura, talentu, mă silesc să fac maĭ mult de cît permite natura. Forțez mersu (marșu), ĭuțesc mersu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

forțáre s. f., g.-d. art. forțắrii; pl. forțắri

forțáre s. f., g.-d. art. forțării; pl. forțări

forțá (a ~) vb., ind. prez. 3 forțeáză

forțá vb., ind. prez. 1 sg. forțéz, 3 sg. și pl. forțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FORȚÁRE s. 1. v. constrângere. 2. v. strădanie. 3. spargere, stricare, violare. (~ unei încuietori.)

FORȚARE s. 1. constrîngere, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. caznă, chin, efort, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.) 3. spargere, stricare, violare. (~ unei încuietori.)

arată toate definițiile

Intrare: forțare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forțare
  • forțarea
plural
  • forțări
  • forțările
genitiv-dativ singular
  • forțări
  • forțării
plural
  • forțări
  • forțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: forța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forța
  • forțare
  • forțat
  • forțatu‑
  • forțând
  • forțându‑
singular plural
  • forțea
  • forțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forțez
(să)
  • forțez
  • forțam
  • forțai
  • forțasem
a II-a (tu)
  • forțezi
(să)
  • forțezi
  • forțai
  • forțași
  • forțaseși
a III-a (el, ea)
  • forțea
(să)
  • forțeze
  • forța
  • forță
  • forțase
plural I (noi)
  • forțăm
(să)
  • forțăm
  • forțam
  • forțarăm
  • forțaserăm
  • forțasem
a II-a (voi)
  • forțați
(să)
  • forțați
  • forțați
  • forțarăți
  • forțaserăți
  • forțaseți
a III-a (ei, ele)
  • forțea
(să)
  • forțeze
  • forțau
  • forța
  • forțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

forțare

etimologie:

  • vezi forța
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

forța

  • 1. A determina cu forța pe cineva la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: constrânge obliga sili attach_file un exemplu
    exemple
    • L-a forțat să-și recunoască vina.
      surse: DLRLC
  • 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: sfărâma sparge attach_file 2 exemple
    exemple
    • Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113.
      surse: DLRLC
    • Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: constrânge attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: exagera
    • 2.4. expresie A forța uși deschise = a demonstra adevăruri bine cunoscute.
      surse: NODEX
    • 2.5. A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.6. (termen) militar A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: