-for³ [At: DN³ / E: fr -phore, it -foro] Element secund de compunere savantă cu semnificația: „care poartă”.

for¹ sn [At: ODOBESCU, S. III, 68 / Pl: (2-4) ~uri / E: lat forum, (5) fr for] 1 Piață publică în Roma antică, unde era concentrată viața social-politică, religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele. 2 Autoritate. 3 Instanță. 4 Organ de stat. 5 (Îs) ~ interior Conștiință.

FOR, (2) foruri, s. n. 1. Piață în Roma antică unde era concentrată viața publică a orașului și unde se judecau procesele. Se-nălțară în Roma forul lui Traian cu toate edificiile decorative dimprejuru-i: portice, bibliotecă, templu. ODOBESCU, S. III 72. 2. Autoritate, instanță. Aprobarea forurilor superioare. ▭ Ceruse forului superior școlar o anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. 3. (În expr.) For interior = conștiință. Toți cinci salutară pe rînd, foarte afectat și detașat, ca să aibă o scuză în forul lor interior că salută un astfel de guvern. CAMIL PETRESCU, O. II 405.

FOR s.n. 1. Piață publică în orașele romane, unde se făcea comerț, se țineau întruniri politice, se judecau procese etc. 2. Autoritate; instanță. ♦ For interior = conștiință. [Var. forum s.n.. / < lat. forum, fr. for].

-FOR Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „purtător”. [< fr. -phore, it. -foro, cf. gr. phoros].

-FÓR² elem. „care duce, care poartă”. (< fr. -phore, cf. gr. phoros)

FOR¹ s. n. 1. piață publică în orașele romane, unde se făcea comerț, se țineau întruniri politice, se judecau procese etc. 2. (fig.) adunare, colocviu. ◊ autoritate; instanță o ~ interior = conștiință. 3. forum. (< fr. for, lat. forum)

FOR ~uri n. 1) (în Roma antică) Piață publică unde era concentrată viața socială, economică și culturală și unde se țineau procesele judiciare. 2) Organ de stat; autoritate. 3) Organ politic sau științific care se bucură de mare autoritate. /<lat. forum, fr. for

for n. 1. piață publică la Romani; 2. tribunal: forul interior, conștiința.

*for n., pl. urĭ (lat. forum). Pĭață publică la Romanĭ. Foru interior, conștiința. Foru exterior, autoritatea justițiiĭ oamenilor.

FÓRUM s.n. v. for.

for s. n., pl. foruri

for s. n., pl. fóruri

FOR s. autoritate.

FOR s. autoritate, organ. (~urile superioare de stat.)

FOR INTERIÓR s. v. conștiință, cuget, gândire, spirit, suflet.

for interior s. v. CONȘTIINȚĂ. CUGET. GÎNDIRE. SPIRIT. SUFLET.

-FOR (-FORĂ) „care poartă, care susține, care conține, purtător, suport, bază”. ◊ gr. phoros „care poartă, care sprijină” > fr. -phore, engl. id., germ. -phor, it. -foro > rom. -for și -foră.

-FORĂ, v. -FOR.