16 definiții pentru minus (adv.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. (Mat.) Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

minus [At: ȘINCAI, Î. 69/18 / Pl: ~uri / E: lat minus] 1 sn Simbol matematic reprezentat printr-o linie scurtă orizontală, folosit pentru a indica o scădere sau, înaintea unor numere mărimi, pentru a le caracteriza ca negative. 2 sn (îs) ~ infinit Simbol matematic ce arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. 3 av Mai puțin. 4 sn Defect. 5 sn Deficiență. 6 sn Lipsă într-un inventar, într-un cont.

MINUS, (1, 2) minusuri, s. n., (3) adv. 1. S. n. Semn de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau pentru caracterizarea numerelor sau mărimilor negative. 2. S. n. Deficit, lipsă. 3. Adv. Mai puțin, fără. – Din lat. minus.

MINUS1 adv. Mai puțin, fără. Zece minus trei fac șapte.Găsești aici toată colecția «Vieței Rumînești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152.

MINUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicînd sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzînd. [< lat. minus].

MINUS I. s. n. 1. semn grafic (-) pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. semn ca cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. deficit, lipsă. II. adv. mai puțin, fără. (< lat. minus)

MINUS1 adv. Mai puțin; fără. /<lat. minus

*mínus adv. (lat. minus, maĭ puțin. V. minut). Scăzînd, maĭ puțin atît: opt minus doĭ e egal cu șase. S. m. (ca plus), pl. ușĭ. Semnu scăderiĭ în matematică (-). V. bez, deficit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINUS s., adj., adv. 1. s. v. lipsă. 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. adv. (MAT.) fără. (5 ~ 3; îți dau totul, ~ scrisorile.)

MINUS s., adj., prep. 1. s. deficit, lipsă. (Are în casă un ~ de cîteva sute de lei.) 2. adj. negativ. (Semnul ~.) 3. prep. fără. (5 ~ 3.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍNUS (< lat.) s. n., adv. 1. S. n. Numele semnului matematic „−”, cu care se reprezintă operația de scădere (ex. a − b) ori prin care se notează numerele sau mărimile negative (ex. −5; −ax2; −13°C), precum și electricitatea, potențialele sau electrozii negativi. 2. Adv. Mai puțin, fără. 3. S. n. Lipsă, deficit.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINUS adv., s. n. 1. S. n. Simbol matematic avînd forma unei scurte linii orizontale, folosit fie pentru a indica o scădere, fie, înaintea unei mărimi sau a unui număr, pentru a caracteriza acea mărime sau acel număr ca negativ. - e semnul scoaterii și se numește minus. ȘINCAI, Î. 69/18, cf. ASACHI, ALGHEBRA, 5r/21, LAZĂR, A. 27v/6. Semnul -, care se pronunță minus și care serve a indica subtragerea unui număr din altul. CULIANU, A. 1. Semnul(o liniuță orizontală) care se citește minus. CLIMESCU, A. 42, cf. LTR2. Minus infinit = simbol matematic care arată descreșterea nelimitată a numerelor negative. S-a pus . . . să ne învețe cu tot dinadinsul matematica. Ne vorbea despre plus și minus infinit. I. BOTEZ, ȘC. 40. 2. Adv. Mai puțin, fără. Uneori să însămnează sustragerea fără a o face în faptă, puind între două numere semnul – carile însâmnează minus (mai puțin). ASACHI, E. I, 17/20. Găsești aici toată colecția „Vieței rumânești”, minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII, 152. 3. S. n. Deficit, lipsă. Cu conștiința acestui minus, între identificarea obiectelor comparației subînțelese, procedează filozofii atunci cînd construiesc cele două mari metafore la care revin necontenit teoriile cunoașterii. VIANU, M. 45. – Pl.: (1, 3) minusuri. – Din lat. minus.

Intrare: minus (adv.)
minus2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • minus
  • minu‑
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minusadverb

  • 1. Mai puțin. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: fără antonime: plus
    • format_quote Zece minus trei fac șapte. DLRLC
    • format_quote Găsești aici toată colecția «Vieței Rumînești» minus două numere, ce nu se mai găsesc. CARAGIALE, O. VII 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.