fonetism sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr phonétisme] 1 Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2 Mod specific de a pronunța un anumit sunet sau un cuvânt. 3 Principiu al ortografiei fonetice (11).

*FONETISM sbst. Totalitatea sunetelor unei limbi [fr.].

FONETISM, fonetisme, s. n. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic; mod de pronunțare caracteristic unei limbi, unui dialect etc. Fonetism regional. ▭ Limba poeziilor lui Eminescu e plină de fonetisme, de forme din limba vorbită. ROSETTI, S. L. 40.

FONETISM s.n. Totalitatea sunetelor unui sistem fonetic; mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect etc. [< fr. phonétisme].

FONETISM s. n. 1. totalitatea formelor utilizate într-o limbă. 2. mod de pronunțare propriu unei limbi, unui dialect sau grai. (< fr. phonétisme)

FONETISM ~e n. lingv. 1) Totalitate a sunetelor unui sistem fonetic. 2) Mod de pronunțare a sunetelor sau a cuvintelor caracteristic unei limbi sau unui dialect. /<fr. phonétisme

fonetism n. totalitatea sonurilor unei limbi.

*fonetízm n. (d. fonetic). Sistema de a scrie așa cum vorbeștĭ (ca în limba românească).

fonetism s. n., pl. fonetisme

fonetism s. n., pl. fonetisme

fonetism s. n., pl. fonetisme

fonetism.

FONETISM s. n. (< fr. phonétisme): 1. totalitatea sunetelor unui sistem fonetic. 2. mod specific de a pronunța un anumit sunet sau un anumit cuvânt. ◊ ~ etimologic: f. (2) bazat pe originea cuvintelor, în spiritul originii acestora. F. etimologic preconizat în limba română de Aron Pumnul (1818-1866) cerea ca toate cuvintele noi să fie pronunțate nu așa cum au fost împrumutate, ci așa cum ar fi fost transformate, dacă le-am fi moștenit din latină. Astfel, dicționar (cf. fr. dictionnaire, lat. dictionarium) trebuia pronunțat zipciunar. Iată un text specific acestui tip de f. combătut în epocă de mari personalități ale culturii noastre (V. Alecsandri și Titu Maiorescu): „Acea lampae magicae este mintea, carea e daetorĭu omul sae-și-o aprindae cu oloiul tuturor sciințelor”.

FONETISM s. (FON.) pronunțare, pronunție, rostire. (~ regional.)

FONETISM s. (FON.) pronunțare, pronunție, rostire. (~ regional.)