13 definiții pentru folositor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor.

folositor, ~oare [At: CORESI, EV. III/7 / Pl: ~i, ~oare / E: folosi + -tor] 1 a Care aduce folos (1) Si: util. 2 a Profitabil. 3 smf (Bis; înv; cu referire mai ales la instanța divină) Protector.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește în vederea unui scop (bun); util. Lucrare folositoare. Substanță folositoare.Dacă ce-am găsit în laborator e just, atunci trebuie să fie și folositor. BARANGA, I. 195. ◊ (Adverbial) Dar parcă tot mai folositor ar fi pentru țară, dacă moșiile ar ajunge în mîinile țăranilor. REBREANU, R. I 88.

FOLOSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care folosește (la ceva); care este de folos; util. /a folosi + suf. ~tor

folositór, -oáre adj. Util, profitabil, avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechĭ. S. m. Feritor, protector.

feritor, ~oare [At: CORESI, 13/2-3 / Pl: ~i, ~oare / E: feri + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care respectă legea, tradițiile etc. 3-4 smf, a (Persoană) care se conformează unui ordin. 5 sm (Înv) Păzitor. 6 (Înv) Ocrotitor. 7 sf (Trs) Loc unde se adăpostesc minerii în timpul exploziilor.

feritór, -oáre s. Vechĭ. Protector. – Și folositor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

folositor adj. m., pl. folositori; f. sg. și pl. folositoare

folositór adj. m., pl. folositóri; f. sg. și pl. folositoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FOLOSITÓR adj. 1. v. util. 2. v. binevenit. 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~oare.) 4. v. judicios.

FOLOSITOR adj. 1. necesar, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. binevenit, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie ~; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.)

Folositor ≠ dăunător, inutil.

Intrare: folositor
folositor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • folositor
  • folositorul
  • folositoru‑
  • folositoare
  • folositoarea
plural
  • folositori
  • folositorii
  • folositoare
  • folositoarele
genitiv-dativ singular
  • folositor
  • folositorului
  • folositoare
  • folositoarei
plural
  • folositori
  • folositorilor
  • folositoare
  • folositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

folositor, folositoareadjectiv

  • 1. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: util antonime: dăunător inutil
    • format_quote Lucrare folositoare. Substanță folositoare. DLRLC
    • format_quote Dacă ce-am găsit în laborator e just, atunci trebuie să fie și folositor. BARANGA, I. 195. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dar parcă tot mai folositor ar fi pentru țară, dacă moșiile ar ajunge în mîinile țăranilor. REBREANU, R. I 88. DLRLC
etimologie:
  • Folosi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.