folia sfs [At: DEX / E: por folia] 1 Vechi dans de origine portugheză, cu mișcare rapidă și inegală, care se dansează cu acompaniament de castaniete. 2 Melodie după care se execută folia (1). 3 Piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale, dezvoltată în sec. XVIII Si: folie² (3).

folie² sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr folie, it follia] 1 (Fam) Veselie (zgomotoasă). 2 (Liv) Nebunie. 3 (Muz) Folia (3).

folie¹ sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: ger Folie, it foglia] Foaie subțire din material plastic din care se confecționează pelerine de ploaie, umbrele etc.

foliu¹ sn [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr folium] Curbă geometrică a cărei formă este asemănătoare cu aceea a unei frunze Si: folium (2).

folium sn [At: DN³ / P: ~li-um / Pl: ~uri / E: lat folium] 1 Formație anatomică în formă de frunză. 2 Foliu¹.

FOLIA s.f. 1. (Muz.) Dans vechi de carnaval, de origine portugheză, în tempo rapid, care se dansează cu acompaniament de castaniete; melodia acestui dans. 2. Piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale, dezvoltată în sec. XVIII; folie. [< it. follia, cf. port., sp. folia].

FOLIE¹ s.f. (Tehn.) Foaie subțire de material plastic din care se fac pelerine, glugi, umbreluțe pentru ploaie etc. [Gen. -iei. / < it. foglia, germ. Folie].

FOLIE² s.f. (Liv.). 1. Nebunie, demență. 2. (Muz.) Folia. [< fr. folie, it. follia].

FOLIUM s.n. 1. Formație anatomică în formă de frunză. 2. Curbă geometrică a cărei formă seamănă cu o frunză. [Pron. -li-um, var. foliu. / < lat. folium].

FOLIA s. f. 1. vechi dans portughez de carnaval, cu mișcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale. (< port., sp. folia)

FOLIE¹ s. f. foaie subțire de material plastic din care se fac pelerine, umbreluțe pentru ploaie etc.; foaie subțire din metal. (< germ. Folie, it. foglia)

FOLIE² s. f. nebunie, demență. ◊ (fam.) lucru extraordinar, grozăvie, teribilitate. (< fr. folie)

FOLIU s. n. 1. formație anatomică în formă de frunză. 2. curbă geometrică semănând cu o frunză. (< lat. folium)

folie s. f. (chim.) Foaie subțire (de policlurură de vinil, din metal etc.) ◊ „Privirile îți sunt atrase de niște materiale fine, transparente, opace sau diferit colorate, în funcție de materia primă utilizată. Din aceste «folii» – cum sunt denumite de specialiști – muncitoarele execută pelerine, glugi, umbreluțe pentru ploaie, șorțuri de bucătărie.” I.B. 31 III 61 p. 1. ◊ „O folie izolatoare specială, având proprietatea de a reduce pierderile de căldură din încăperi, a fost realizată în Belgia.” Sc. 11 V 79 p. 5; v. și 16 VII 61 p. 1, Z. 7 III 97 p. 10; v. și inscripționare, împâslitură, lactofiltru (din germ. Folie, it. foglia; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 37; DTP, LTR; DEX, DN3)

FOLIE¹ ~i f. Foiță subțire (de aur, aluminiu, material plastic) având diverse întrebuințări. /<germ. Folie

FOLIE² ~i f. fam. 1) Veselie zgomotoasă. 2) Lucru foarte plăcut. /<fr. folie

folia (dans) s. f., g.-d. art. foliei

folie² (material plastic) (desp. -li-e) s. f., art. folia (desp. -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (desp. -li-i-)

folie¹ (fam.) (lucru de admirat) (desp. -li-e) s. f., art. folia (desp. -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (desp. -li-i-)

foliu (curbă) [liu pron. lĭu] s. n., art. foliul; pl. folii, art. foliile (desp. -li-i)

!folia (dans) (port.) s. f., g.-d. art. foliei

folie² (fam.) (lucru admirat) (-li-e) s. f., art. folia (-li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (-li-i-)

folie¹ (material plastic) (-li-e) s. f., art. folia (-li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (-li-i-)

foliu (curbă) [liu pron. lĭu] s. n., art. foliul; pl. folii, art. foliile (-li-i)

folia s. f.

folie (lucru extraordinar) s. f., art. folia, g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile

folie (foaie de material plastic) s. f. (sil. -li-e), art. folia (sil. -li-a), g.-d. art. foliei; pl. folii, art. foliile (sil. -li-i-)

foliu (mat.) s. n. [-liu pron. -liu], art. foliul; pl. folii, art. foliile (sil. -li-i-)

FOLIE s. v. nebunie.

FOLII- (FOLI-) „frunză, foaie”. ◊ L. folium „frunză” > fr. folii-, engl. foli- și folii- > rom. folii- și foli-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre fungi și licheni) care crește pe frunze; ~fer (v. -fer), adj., care este prevăzut cu frunze; ~form (foliform) (v. -form), adj., în formă de frunză; ~par (v. -par), adj., care produce frunze.

follia (folia) (la ~), vechi dans portughez a cărui formulă muzicală a fost mult folosită în sec. 17-18 ca bază pentru variațiuni*, înrudită cu passacaglia* și ciaccona*. Prima mențiune a unei melodii intitulate f. a fost făcută de Salinas în 1577. În timpul barocului* a fost introdusă între formele ostinato*-ului. Cei mai importanți compozitori care au utilizat-o: Corelli, Vivaldi, Frescobaldi, Pergolese, J.S. Bach, C. Ph. E. Bach, Cherubini, Listz.

FOLI-, v. FOLII-.