13 definiții pentru fluctuant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.

FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Care are fluctuații; schimbător, nestatornic, nesigur; nehotărât, ezitant. [Pr.: -tu-ant] – Din fr. fluctuant, lat. fluctuans, -ntis.

fluctuant, ~ă a [At: DEX / P: ~tu-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr fluctuant, lat fluctuans, -ntis] 1 Care are fluctuații Si: oscilant. 2 Inconstant. 3 Nesigur. 4 Ezitant.

FLUCTUÁNT, -Ă, fluctuanți, -te, adj. Schimbător, nestatornic. V. inconsecvent. – Pronunțat: -tu-ant.

FLUCTUÁNT, -Ă adj. Schimbător, nestatornic; nesigur; nehotărât. [Pron. -tu-ant. / cf. fr. fluctuant, lat. fluctuans].

FLUCTUÁNT, -Ă adj. schimbător, nestatornic; nehotărât. (< fr. fluctuant, lat. fluctuans)

FLUCTUÁNT ~tă (~ți, ~te) Care fluctuează; care vădește lipsă de statornicie. [Sil. -tu-ant] /<fr. fluctuant, lat. fluctuans, ~ntis

fluctuant a. 1. care se balansează ca valurile; 2. fig. nehotărît: voință fluctuantă.

*fluctuánt, -ă adj. (lat. flúctuans, -ántis). Plutitor, care fluctuĭază, care se leagănă ca valurile. Fig. Instabil, schimbăcĭos: spirit fluctuant. Populațiune fluctuantă, care tot vine și se duce, ca pin porturĭ. Datorie fluctuantă, acea parte a datoriiĭ publice care crește orĭ scade în fiecare zi. – Și flotant (fr. flottant).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluctuánt (-tu-ant) adj. m., pl. fluctuánți; f. fluctuántă, pl. fluctuánte

fluctuánt adj. m. (sil. -tu-ant), pl. fluctuánți; f. sg. fluctuántă, pl. fluctuánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUCTUÁNT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~ în comportări.) 2. v. ezitant.

FLUCTUANT adj. 1. instabil, schimbător, variabil, (fig.) oscilant. (Om ~.) 2. ezitant, indecis, nedecis, nehotărît, șovăielnic, șovăitor, (rar) șovăind, șovăit, (reg.) codelnic, (prin Munt.) pregetos, (înv.) înclinător, îndoielnic, pregetător, tîrzielnic, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.)

Fluctuant ≠ constant, decis, stabil

Intrare: fluctuant
fluctuant adjectiv
  • silabație: fluc-tu-ant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluctuant
  • fluctuantul
  • fluctuantu‑
  • fluctuantă
  • fluctuanta
plural
  • fluctuanți
  • fluctuanții
  • fluctuante
  • fluctuantele
genitiv-dativ singular
  • fluctuant
  • fluctuantului
  • fluctuante
  • fluctuantei
plural
  • fluctuanți
  • fluctuanților
  • fluctuante
  • fluctuantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluctuant

etimologie: