FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.

flușturatec, ~ă a vz flușturatic

flușturatic, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, S. N. 95 / V: ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: fluștura + -atic] 1-2 (Om) nestatornic și zvăpăiat Si: ușuratic, nebunatic, fluturatic (2-3).

FLUȘTURATEC, -ATIC adj. Fluturatec: țopăiau și chihoteau, cum avea tinerimea flușturatecă obiceiul în carnaval CAR..

FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -ce, adj., s. m. și f. (Om) nestatornic, nebunatic, zvăpăiat; ușuratic, fluturatic. [Var.: flușturatec, -ă adj.] – Fluștura + suf. -atic.

FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Nestatornic, zvăpăiat, zvînturat, nebunatic, ușuratic. A dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cîntau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. CARAGIALE, S. N. 95. – Variantă: flușturatec, -ă (GHEREA, ST. CR. II 86, ISPIRESCU, U. 90) adj.

flușturatic a. fluturatic.

fluturatic a. 1. care flutură; 2. fig. ușuratic, nestatornic.

flușturátic, V. fluturatic.

fluturátic, -ă adj. (d. fluture). Ușuratic, inconstant: un tînăr fluturatic. – Și flușt- și flĭușt-.

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; adj. f., s. f. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic adj. m., s. m., pl. flușturatici; f. sg. flușturatică, pl. flușturatice

flușturatic

flușturatic.

FLUȘTURATIC adj. 1. v. inconsecvent. 2. v. zvăpăiat. 3. v. neserios.

FLUȘTURATIC adj. 1. capricios, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schlmbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Un om tare ~.) 2. fluturatic, nebunatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vînturatic, zvînturat, zvînturatic, (livr.) futil, (pop.) spulberatic, (reg.) zărpălatic, zburatic, zburdalnic, (Mold.) sprințar, zbrehui, (înv.) vînturos. (Un bărbat ~.)