FLUȘTURATIC, -Ă, flușturatici, -e, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Nestatornic, zvăpăiat, zvînturat, nebunatic, ușuratic. A dat pe stradă, noaptea, de o ceată de măști, care cîntau, țopăiau și chihoteau, cum are tinerimea flușturatică obiceiul în carnaval. CARAGIALE, S. N. 95. – Variantă: flușturatec, -ă (GHEREA, ST. CR. II 86, ISPIRESCU, U. 90) adj.