FIORIN s. m. v. florin.

FIORINT s. m. v. florin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorin, fiorint s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

fiorin sm [At: DOC (1577), ap. CUV. D. BĂTR. I, 27 / V: (înv) ~t / P: fi-o~ / Pl: ~i, (nob) ~nzi / E: it fiorino] (Înv) 1 Nume dat mai multor monede de aur și argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în sec. XIX Si: florin (1). 2 (Pex) Ban.

fiorint sm vz fiorin

florin sm [At: TETRAEV. (1574), 238/ V: (1) ~t / Pl: ~i / E: fr florin, ger Florin] 1 Fiorin (1). 2 Unitate monetară în Olanda Si: gulden.

florint sm vz florin

florinte sm [At: MARIAN, O. I, 387 / Pl: ~nți / E: nct] 1 Pasăre mică din familia fringilidelor, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui Si: brotăcel, cârligel, (Trs) floranță (1), florean (1), florințel, păunior, verdoni (Carduelis chloris chloris). 2 (Îc) ~-balcanic (sau ~ bănățean, ~le-lui-Parrot, ~- sudic) Specie de florinte (1) care trăiește mai ales în Banat (Chloris chloris Muhlei).

*FIORIN sm. 🪙 Monetă de argint în vechiul imperiu austro-ungar, a cărei valoare era de aproape 2 lei, 10 [it.].

FLORANȚ(Ă) 👉 FLORINTE.

FLOREAN² 👉 FLORINTE.

FLORIAN 👉 FLORINTE.

FLORIN, FLORINT, FLORINȚ sm. 🪙 1 = FIORIN ¶ 2 ~ olandez, monetă de argint, întrebuințată în Olanda, în valoare de 2 lei, 10 aur (🖼 2149) [germ. Florin].

FLORINTE, FLORANȚ, FLORIAN, FLOREAN sm., FLORANȚĂ (pl. -țe) sf. 🐦 Păsărică frumoasă, de coloare verde-măslinie, amestecată pe ici pe colo cu galben (Fringilla chloris) (🖼 2150): măcălendri, stigleți, floreni ... își găsesc aici sălașul GRL. [comp. gr. χλορίς; tc. florija].

❍FRANȚOZ sm. 1 FRANȚUZ ¶ 2 Trans. PĂC. 🐦= FLORINTE.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-. – Var.: (înv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

FIORINT s. m. v. fiorin.

FLORIN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

FIORIN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florin (VORNIC, P. 10), (învechit) florint, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurin s. m.

FIURIN s. m. v. fiorin.

FLORIN s. m. v. fiorin.

FLORINT s. m. v. fiorin.

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică sedentară, cu ciocul gros și roșiatic, cu pene măslinii, afară de bărbie și gușă care sînt gălbui (Chloris chloris chloris); florean. Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.

FLORIN, florini, s. m. Fiorin. – Germ. Florin.

FLORINTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui (Chloris chloris chloris); florean.

FIORIN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

FLORIN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

FIORIN s. n. florin. (< it. fiorino)

FLORIN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)

FLORIN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

FLORINTE ~ți m. Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc conic, roșiatic, și cu penaj gălbui. /Orig. nec.

fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].

florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).

florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].

*fĭorín, V. florin.

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s’aŭ bătut întîĭa oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.

florinte, V. florean și florin.

!fiorin (monedă veche) (desp. fio-) s. m., pl. fiorini

florin (monedă) s. m., pl. florini; (florin din Aruba) simb. Afl

florinte s. m., art. florintele; pl. florinți

fiorin (fio-)/florin² (monedă veche) s. m., pl. fiorini/florini

florin² (monedă veche) v. fiorin

florin¹ (monedă modernă) s. m., pl. florini

florinte s. m., pl. florinți

fiorin s. m. (sil. fio-), pl. fiorini

florin s. m., pl. florini

florinte s. m., pl. florinți

fiorin.

fiorin (fiorini), s. m. – Nume dat unor monede de aur și argint. – Mr. flurie. It. fiorino, cf. ngr. φιορίνι. Au circulat și var. înv. florin, s. m. (din lat. florenus, sl. florinŭ) și florint, s. m. (prin încrucișare cu mag. forint, cf. sb. forint).

FIORIN s. 1. v. florin. 2. zlot.

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ul se numește în Olanda și gulden.)

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

FIORIN s. 1. florin. 2. zlot.

FLORIN s. 1. fiorin. (Un ~ de aur.) 2. gulden. (~ se numește în Olanda și gulden.)

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

florinte¹, florinți, s.m. (înv.) monedă de aur.