12 definiții pentru florinte


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

florinte sm [At: MARIAN, O. I, 387 / Pl: ~nți / E: nct] 1 Pasăre mică din familia fringilidelor, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui Si: brotăcel, cârligel, (Trs) floranță (1), florean (1), florințel, păunior, verdoni (Carduelis chloris chloris). 2 (Îc) ~-balcanic (sau ~ bănățean, ~le-lui-Parrot, ~- sudic) Specie de florinte (1) care trăiește mai ales în Banat ($Chloris chloris Muhlei).

FLORÍNTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).Et. nec.

FLORÍNTE, florinți, s. m. Pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).Et. nec.

FLORÍNTE, florinți, s. m. Pasăre mică sedentară, cu ciocul gros și roșiatic, cu pene măslinii, afară de bărbie și gușă care sînt gălbui (Chloris chloris chloris); florean. Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34. Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.

FLORÍNTE ~ți m. Pasăre sedentară, de talie mică, cu cioc conic, roșiatic, și cu penaj gălbui. /Orig. nec.

florinte m. od. fiorin de aur: veșmânt prețuit 15.000 florinți BĂLC. [Abstras din pl. florinți, cei dintâi fiorini fiind bătuți la Florența].

florinte m. pasăre cântătoare de coloare verde, numită și pișcă’n flori (Fringilla chlori).

florinte, V. florean și florin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

florínte s. m., pl. florínți

florínte s. m., pl. florínți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLORÍNTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.

FLORINTE s. (ORNIT.; Carduelis chloris chloris) florean, (rar) brotăcel, (reg.) spatie, verdet, verdoi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

florínte1, florínți, s.m. (înv.) monedă de aur.

Intrare: florinte
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • florinte
  • florintele
plural
  • florinți
  • florinții
genitiv-dativ singular
  • florinte
  • florintelui
plural
  • florinți
  • florinților
vocativ singular
plural

florinte

  • 1. Pasăre mică sedentară cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui (Carduelis chloris chloris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: brotăcel florean spatie verdet verdoi 2 exemple
    exemple
    • Pe creangă vesel un florinte-mi cîntă. IOSIF, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Cintezi, petrușei, sticleți Și florinți de cei semeți. MARIAN, O. I 389.
      surse: DLRLC

etimologie: