17 definiții pentru flegmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLÉGMĂ, flegme, s. f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă; expectorație. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferență, răceală. – Din fr. flegme.

FLÉGMĂ, flegme, s. f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă; expectorație. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferență, răceală. – Din fr. flegme.

flegmă sf [At: CANTEMIR, IST. 57 / Pl: ~me / E: fr flegme] 1 Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă Si: expectorație. 2 Scuipat vâscos. 3 Comportament calm, impasibil. 4 Caracter rece, indiferent. 5 Indiferență.

FLÉGMĂ2, flegme, s. f. Fire a omului nepăsător, impasibil, cu sînge rece; nepăsare, indiferență. Ce este? l-am întrebat. – Nimic, îmi răspunse cu o barbară flegmă, o femeie s-a otrăvit. NEGRUZZI, S. I 53.

FLÉGMĂ1, flegme, s. f. Mucozitate expectorată. V. scuipat.

FLÉGMĂ s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].

FLÉGMĂ s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma)

FLÉGMĂ1 f. Caracter calm; spirit lipsit de emotivitate. /<fr. flegme

FLÉGMĂ2 ~e f. Secreție vâscoasă a căilor respiratorii eliminată prin tuse; expectorație; spută. /<fr. flegme

flegmă f. 1. materie apoasă ce s’află în sânge; 2. materie apoasă ce se varsă scuipând; 3. fig. caracterul celui cu sânge rece.

*flégmă f., pl. e (vgr. phlégma, aprindere, flegmă, d. phlégo, ard. V. flacără). Materie apoasă care se află în organizm. Substanță mucoasă pe care o scuĭpĭ cînd eștĭ răcit. Fig. Caracteru omuluĭ rece, care nu se emoționează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme

flégmă s. f., g.-d. art. flégmei; pl. flégme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLÉGMĂ s. 1. v. scuipat. 2. v. calm. 3. v. nepăsare.

FLEGMĂ s. 1. expectorație, scuipat, spută. (O ~ abundentă.) 2. calm, imperturbabilitate, placiditate. (~ unui om flegmatic.) 3. impasibilitate, indiferență, nepăsare. (O ~ condamnabilă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flégmă (flégme), s. f.1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s. n., din fr. flegmon.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).

Intrare: flegmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flegmă
  • flegma
plural
  • flegme
  • flegmele
genitiv-dativ singular
  • flegme
  • flegmei
plural
  • flegme
  • flegmelor
vocativ singular
plural

flegmă

etimologie: