27 de definiții pentru scuipat (subst.) schipiat schipit schipiț scuipiat scuipit scupiat scupit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.
SCUIPÁT, (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. S. n. Faptul de a scuipa. 2. S. m. Salivă, flegmă eliminată din gură prin scuipare. – V. scuipa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipat1 sn [At: CORESI, EV. 169 / Pl: ~uri și (înv, rar) ~e, ~i / V: (înv, reg) ~pit, schipit, (înv) scuipiat, schiopit, (reg) scupit, ~upiat[1], schipiat, schipiț, scopit, șchipat, schiupit[2] / E: scuipa] 1-3 Scuipare (1, 3-4). 4 Secreție a glandelor salivare care se adună în gură (și se scuipă) Si: salivă, scuipătură (2), (pop) stupit, (îvr) scuipare (7), (reg) scuipici (1), expectorație, flegmă, spută. 5 (Reg; îe) A i se topi (cuiva) ~ul în gură A fi pofticios. 6 (Reg) A nu mai avea ~ în gură A vorbi mult. 7 (Reg; îe) A-și cântări ~pitul A nu face nimic. 8 (Reg; îe) A-i veni (cuiva) ~ la furcă A avea chef de vorbă. 9 (Îc) ~ul-cucului Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, rar, albe Si: stupitul-cucului (Cardamine pratensis). 10 (Bot; îac) Depozit granulos sau vâscos format în jurul ramurilor arborilor din ouăle unor fluturi. 11 (Bot; reg îac) Lichid lăptos, caustic și otrăvitor, conținut în organele vegetale ale aliorului Si: (reg) scuipiciul-cucului. 12 (Orn; reg; îc) ~ul-dracului Coțofană (Pica pica). corectată
- În original, tipărit incorect: ~uipat, variantă identică cu cuvântul principal — LauraGellner
- În original, cele mai multe dintre variante nu sunt accentuate — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPÁT1 (1) s. n., (2) scuipați, s. m. 1. Faptul de a scuipa. Scuipatul este oprit. 2. Saliva dată afară din gură prin scuipare; spută. Vorbea cu cîte un fir alb de scuipat în fiecare colț al gurii subțiri, de om rău. DUMITRIU, N. 240. Ai dreptate, spuseră... tăbăcarii, pecetluind cuvîntul cu cîte o înjurătură și trei scuipați, ce plescăiră pe dușumea. ARDELEANU, D. 190. Unse cu scuipat de al său și se lipi. ISPIRESCU, L. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPÁT2, -Ă, scuipați, -te, adj. 1. Aruncat din gură; expectorat. Lighenele... pline de sînge în care înoată degete tăiate, bucăți de plămin scuipate. CAMILAR, N. I 443. 2. Fig. (Familiar) Foarte asemănător cu..., întocmai cu..., aidoma, leit. Sandomir nalt ca un stejar, Cremene lat în spete cît trei, și Corbea scuipat ostaș, negru, tăcut ca o stîncă. DELAVRANCEA, O. II 173. Scuipată fată de-mpărat. id. ib. 294.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPÁT ~ți m. Saliva dată afară din gură; stupit. /v. a scuipa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuipat n. salivă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuĭpát (vest) și stupít (est) m. și n., pl. urĭ. Salivă, umezeala naturală a guriĭ. Scuipatu cuculuĭ, oŭă de omizĭ grămădite ca un inel în prejuru ramurelelor V. bale.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scâptit[1] sn vz scuipat1
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schipiat sn vz scuipat1 corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schipit sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
schipiț sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scopit2 sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipiat sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipit sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scupiat sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scupit1 sn vz scuipat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
scuipát1 (rezultat) s. m., pl. scuipáți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scuipát2 (acțiune) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scuipát (rezultatul) s. m., pl. scuipáți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuipát (acțiunea) s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
SCUIPÁT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUIPAT s. 1. expectorație, flegmă, spută. 2. salivă, scuipătură, spută, (rar) apă, (pop.) stupit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCUIPATUL-CÚCULUI s. v. stupitul-cucului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCUIPATUL-DRÁCULUI s. v. coțofană.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scuipatul-cucului s. v. STUPITUL-CUCULUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scuipatul-dracului s. v. COȚOFANĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
scuipat, scuipați s. m. (intl.) 1. denunț, trădare. 2. om lipsit de caracter, om de nimic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |