EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție patologică a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

expectorație sf [At: MAN. SĂNĂT. 302/24 / V: (înv) esp~, (rar) ~iune, (înv) espectorațiune, expeptorațiune / Pl: ~ii / E: fr expectoration] 1 Eliminare prin tuse a secrețiilor (patologice) căilor respiratorii Si: expectorare (1). 2 (Ccr; lpl) Secreții (patologice) ale căilor respiratorii, eliminate prin tuse Si: expectorare (2) Vz flegmă. 3 (Lpl; frr; fig) Vorbe spuse fără rost. 4 (Frr; lpl) Strigăte. 5 (Frr; lpl) Zgomote.

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. 1. Secreție a căilor respiratorii, eliminată prin tuse; spută, flegmă. 2. Eliminare prin tuse a produselor patologice din plămâni sau din căile respiratorii superioare; expectorare. – Din fr. expectoration.

EXPECTORAȚIE, expectorații, s. f. Faptul de a expectora; (concretizat) ceea ce se expectorează, flegmă.

EXPECTORAȚIE s.f. Eliminare (prin tuse) a mucozităților din căile respiratorii; expectorare. ♦ (concr.) ceea ce se expectorează; flegmă. [Gen. -iei, var. expectorațiune s.f. / < fr. expectoration].

EXPECTORAȚIE s. f. expectorare. ◊ ceea ce se expectorează; flegmă. (< fr. expectoration)

EXPECTORAȚIE ~i f. 1) v. A EXPECTORA. 2) Secreție a căilor respiratorii eliminată prin tuse; flegmă; spută. /<fr. expectoration

espectorație sf vz expectorație

espectorațiune sf vz expectorație

expectorațiune sf vz expectorație

expeptorațiune sf vz expectorație

EXPECTORAȚIUNE s.f. v. expectorație.

*expectorațiúne f. (d. expectorez). Acțiunea de a expectora. – Și -áție, -áre.

expectorație (desp. -ți-e) s. f., art. expectorația (desp. -ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (desp. -ți-i-)

expectorație (-ți-e) s. f., art. expectorația (-ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (-ți-i-)

expectorație s. f. (sil. ți-e), art. expectorația (sil. -ți-a), g.-d. art. expectorației; pl. expectorații, art. expectorațiile (sil. -ți-i-)

EXPECTORAȚIE s. v. scuipat.

EXPECTORAȚIE s. flegmă, scuipat, spută. (O ~ abundentă.)