8 definiții pentru flaimoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.

FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.

flaimoc sm [At: BIBICESCU, P. P. 188 / V: ~muc / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Prostănac. 2 Nătărău.

FLAIMÓC, flaimoci, s. m. (Rar, popular) Prostănac, neghiob, nătărău. Flaimoc Șede la foc Și-și uscă obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flaimóc (pop.) (flai-) s. m., pl. flaimóci

flaimóc s. m. (sil. flai-), pl. flaimóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLAIMÚC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flaimúc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvântul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bârfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

flaimóc (flaimúc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) Nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.

Intrare: flaimoc
  • silabație: flai-moc info
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flaimoc
  • flaimocul
  • flaimocu‑
plural
  • flaimoci
  • flaimocii
genitiv-dativ singular
  • flaimoc
  • flaimocului
plural
  • flaimoci
  • flaimocilor
vocativ singular
  • flaimocule
plural
  • flaimocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flaimoc

etimologie: