10 definiții pentru flaimoc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLAIMOC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
FLAIMOC, flaimoci, s. m. (Pop.) Prostănac, neghiob, nătărău. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de baron
- acțiuni
flaimoc sm [At: BIBICESCU, P. P. 188 / V: ~muc / Pl: ~oci / E: nct] (Pop) 1 Prostănac. 2 Nătărău.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLAIMOC, flaimoci, s. m. (Rar, popular) Prostănac, neghiob, nătărău. Flaimoc Șede la foc Și-și uscă obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flaimuc sm vz flaimoc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flaimoc (pop.) (desp. flai-) s. m., pl. flaimoci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flaimoc (pop.) (flai-) s. m., pl. flaimoci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flaimoc s. m. (sil. flai-), pl. flaimoci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLAIMUC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
flaimuc s. m. Om prost, neghiob, nerod. – Origine necunoscută. Cuvîntul a fost popularizat de Alecsandri, prin intermediul unui personaj numit Flaimuc (Șeineanu, Semasiol., 172). Numele poate veni de la vreo comedie germană din vremea aceea; în compunerea lui s-ar putea recunoaște germ. frei mucken „a bîrfi neîngrădit”. Nu este posibilă interpretarea lui Scriban, care pleacă de la germ. verflucher „blestemat” (cf. Iordan, BF, VII, 261). – [3418]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
flaimoc (flaimuc), flaimoci, s.m. (pop. și fam.) nătărău, neghiob, prostănac, nătăfleț.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de claudia
- acțiuni
- silabație: flai-moc
substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
flaimoc, flaimocisubstantiv masculin
-
- Flaimoc Șede la foc Și-și uscă obielele, Usca-mi-l-ar relele! BIBICESCU, P. P. 188. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09