13 definiții pentru flagrant

flagrant, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 67 / Pl: ~nți, ~e / E: fr flagrant] 1 Care sare în ochi Si: evident, izbitor, incontestabil. 2 (Îs) ~ delict Infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, vădit, evident. În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, V. J. 183. ◊ Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat.

flagránt (izbitor, evident) (fla-grant) adj. m., pl. flagránți; f. flagrántă, pl. flagránte

flagránt (evident) adj. m. (sil. -grant), pl. flagránți; f. sg. flagrántă, pl. flagránte

FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)

FLAGRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis

flagrant a. comis în acea clipă: flagrant delict, prins asupra faptului.

*flagránt, -ă adj. (lat. flágrans, -ántis, d. flagrare, a arde). Comis chear atuncĭ. Delict flagrant saŭ flagrant delict, delict, manifest, proaspăt. Prins în flagrant delict de furt, prins chear în momentu cînd fura, asupra faptuluĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FLAGRANT adj. 1. categoric, evident, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 2. clar, evident, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.)

Intrare: flagrant
flagrant adjectiv
  • silabisire: -grant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flagrant flagrantul flagrantă flagranta
plural flagranți flagranții flagrante flagrantele
genitiv-dativ singular flagrant flagrantului flagrante flagrantei
plural flagranți flagranților flagrante flagrantelor
vocativ singular
plural