13 definiții pentru flagrant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.

flagrant, ~ă a [At: MAIORESCU, D. I, 67 / Pl: ~nți, ~e / E: fr flagrant] 1 Care sare în ochi Si: evident, izbitor, incontestabil. 2 (Îs) ~ delict Infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat.

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, vădit, evident. În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, V. J. 183. ◊ Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat.

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)

FLAGRÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis

flagrant a. comis în acea clipă: flagrant delict, prins asupra faptului.

*flagránt, -ă adj. (lat. flágrans, -ántis, d. flagrare, a arde). Comis chear atuncĭ. Delict flagrant saŭ flagrant delict, delict, manifest, proaspăt. Prins în flagrant delict de furt, prins chear în momentu cînd fura, asupra faptuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+flagrant1 (desp. fla-grant) s. n., pl. flagrante (a organiza un flagrant, a prinde în flagrant)

flagrant (izbitor, evident) (fla-grant) adj. m., pl. flagranți; f. flagrantă, pl. flagrante

flagránt (evident) adj. m. (sil. -grant), pl. flagránți; f. sg. flagrántă, pl. flagránte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FLAGRÁNT adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.

FLAGRANT adj. 1. categoric, evident, indiscutabil, izbitor, vădit. (Un adevăr ~.) 2. clar, evident, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.)

Intrare: flagrant
flagrant adjectiv
  • silabație: fla-grant info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagrant
  • flagrantul
  • flagrantu‑
  • flagrantă
  • flagranta
plural
  • flagranți
  • flagranții
  • flagrante
  • flagrantele
genitiv-dativ singular
  • flagrant
  • flagrantului
  • flagrante
  • flagrantei
plural
  • flagranți
  • flagranților
  • flagrante
  • flagrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flagrant, flagrantăadjectiv

  • 1. Care sare în ochi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, V. J. 183. DLRLC
    • 1.1. Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.