2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

FITUÍ, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

fitui [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: fit + -ui] 1 vrr (Îe) A se ~ cu cineva A se achita (de o datorie) față de cineva. 2 vrr (Îae) A se răfui cu cineva. 3-4 vtr (Rar) A (se) consuma1. 5-6 vtr (Rar) A (se) termina. 7 vt A cheltui totul (până la ultimul ban).

FITUÍ, fituiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Mai ales cu privire la bani) A cheltui, a consuma în întregime. Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG. ♦ Refl. pas. A se isprăvi (repede), a se termina. Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223. Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216. 2. Refl. A se achita față de cineva de o datorie. Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290.

fituì v. 1. a achita: m’am fituit cu el; 2. fig. a stoarce prin amăgire; 3. a sfârși cu totul: bucatele se fituiră într’o clipă ISP. [V. cfituì].

fituĭésc v. tr. (din cvituĭesc, cfituĭesc, d. fit). Fam. Pop. Cheltuĭesc în întregime: am fituit baniĭ. V. refl. Mă achit, mă liberez de o datorie: m’am fituit cu el, ne-am fituit între noĭ. Baniĭ s’aŭ fituit, s’aŭ cheltuit toțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fituí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 să fituiáscă

fituí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fituiáscă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fituí, fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.

Intrare: fituire
fituire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fituire
  • fituirea
plural
  • fituiri
  • fituirile
genitiv-dativ singular
  • fituiri
  • fituirii
plural
  • fituiri
  • fituirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fitui
  • fituire
  • fituit
  • fituitu‑
  • fituind
  • fituindu‑
singular plural
  • fituiește
  • fituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fituiesc
(să)
  • fituiesc
  • fituiam
  • fituii
  • fituisem
a II-a (tu)
  • fituiești
(să)
  • fituiești
  • fituiai
  • fituiși
  • fituiseși
a III-a (el, ea)
  • fituiește
(să)
  • fituiască
  • fituia
  • fitui
  • fituise
plural I (noi)
  • fituim
(să)
  • fituim
  • fituiam
  • fituirăm
  • fituiserăm
  • fituisem
a II-a (voi)
  • fituiți
(să)
  • fituiți
  • fituiați
  • fituirăți
  • fituiserăți
  • fituiseți
a III-a (ei, ele)
  • fituiesc
(să)
  • fituiască
  • fituiau
  • fitui
  • fituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fitui

  • 1. rar A (se) consuma, a (se) termina.
    exemple
    • Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223.
      surse: DLRLC
    • Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se achita față de cineva de o datorie.
    surse: DLRLC sinonime: achita attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fit + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09