12 definiții pentru fistichiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. (Pop. și fam.) Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

fistichiu, ~ie a [At: ALECSANDRI, T. 118 / Pl: ~ii / E: tc fistikî] 1 De culoarea fisticului (2), verde-gălbui. 2 (Fig; fam) Curios. 3 (Fig; fam) Ciudat. 4 (Fig; fam) Extravagant.

FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Înv.) De culoarea fisticului (2); verde-gălbui. 2. Fig. Curios, ciudat; extravagant. – Din tc. fıstıkî.

FISTICHÍU, -ÍE, fistichii, adj. 1. (Învechit) De culoarea fisticului2, verde-gălbui. 2. Fig. Ciudat, curios, extravagant. Gust fistichiu.Fistichii sînt cărările matale. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 132.

FISTICHÍU ~e (~i) înv. 1) Care este de culoarea fisticului; verde-gălbui. 2) fig. Care iese din comun. /<turc. fistiki

fistichiu a. 1. de coloarea fisticului, verde bătând în galben; 2. fig. ciudat, baroc: gust fistichiu. [Turc. FYSTYKY].

fistichíŭ, -íe adj. (d. fistic; turc. fystiky). Vest. De coloarea fisticuluĭ, verde gălbuĭ. Fig. Gust fistichiŭ, gust ridicul, baroc. Adv. Îmbrăcat fistichiŭ. V. pembiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fistichíu (pop., fam.) adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi

fistichíu adj. m., f. fistichíe; pl. m. și f. fistichíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FISTICHÍU adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

fistichiu adj. v. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRlC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU.

Intrare: fistichiu
fistichiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fistichiu
  • fistichiul
  • fistichiu‑
  • fistichie
  • fistichia
plural
  • fistichii
  • fistichiii
  • fistichii
  • fistichiile
genitiv-dativ singular
  • fistichiu
  • fistichiului
  • fistichii
  • fistichiei
plural
  • fistichii
  • fistichiilor
  • fistichii
  • fistichiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fistichiu

etimologie: