opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

FIINȚARE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.

FIINȚARE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa.

ființare sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 70/19 / Pl: ~țări / E: ființa] 1 Existență. 2 Viață. 3 Desfășurare a unei activități.

FIINȚA, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

ființa vi [At: URICARIUL IV, 433/11 / P: fi-in~ / V: (înv) ~ți / Pzi: ~țez / E: ființă] 1 A exista. 2 A-și desfășura activitatea.

ființi v vz ființa

FIINȚA (-țez) vb. intr. A avea ființă, a fi, a exista.

FIINȚA, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

FIINȚA, ființez, vb. I Intranz. (Rar) A exista, a fi în ființă. În cadrul redacției noastre, ființează o secție de traducători. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/5.

A FIINȚA ~ez intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă

ființà v. a fi în ființă, a exista.

ființéz v. intr. (d. ființă). Exist, am ființă.

Ortografice DOOM

ființare s. f. (sil. fi-in-), pl. ființări

ființa (a ~) (desp. fi-in-) vb., ind. prez. 1 sg. ființez, 3 ființează; conj. prez. 1 sg. să ființez, 3 să ființeze

ființa (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființează

ființa vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființez, 3 sg. și pl. ființează

Sinonime

FIINȚA vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.

ființa vb. v. EXISTA. FI. FUNCȚIONA. TRĂI. VIEȚUI.

Intrare: ființare
ființare substantiv feminin
  • silabație: fi-in- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ființare
  • ființarea
plural
  • ființări
  • ființările
genitiv-dativ singular
  • ființări
  • ființării
plural
  • ființări
  • ființărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ființa
  • silabație: fi-in-ța info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ființa
  • ființare
  • ființat
  • ființatu‑
  • ființând
  • ființându‑
 singular plural
  • ființează
  • ființați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ființez
 (să)
  • ființez
  • ființam
  • ființai
  • ființasem
a II-a (tu)
  • ființezi
 (să)
  • ființezi
  • ființai
  • ființași
  • ființaseși
a III-a (el, ea)
  • ființează
 (să)
  • ființeze
  • ființa
  • ființă
  • ființase
plural I (noi)
  • ființăm
 (să)
  • ființăm
  • ființam
  • ființarăm
  • ființaserăm
  • ființasem
a II-a (voi)
  • ființați
 (să)
  • ființați
  • ființați
  • ființarăți
  • ființaserăți
  • ființaseți
a III-a (ei, ele)
  • ființează
 (să)
  • ființeze
  • ființau
  • ființară
  • ființaseră
ființi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ființare, ființărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ființa DEX '98 DEX '09

ființa, ființezverb

  • 1. A-și desfășura activitatea. DEX '09 DLRLC
    sinonime: exista fi funcționa trăi viețui
    • format_quote În cadrul redacției noastre, ființează o secție de traducători. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/5. DLRLC
etimologie:
  • ființă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.