12 definiții pentru „fiduciar”   declinări

FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = hârtie-monedă având o valoare convențională și putere de circulație numai în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. Care are o valoare fictivă, convențională. ◊ Monedă fiduciară = monedă de hârtie având o valoare convențională și servind ca mijloc de schimb doar în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. fiduciaire, lat. fiduciarius.

FIDUCIÁR, -Ă, fiduciari, -e, adj. (Econ.; numai în expr.) Monedă fiduciară = monedă de hîrtie avînd numai o valoare convențională și servind ca mijloc de schimb în interiorul unei țări. Circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare în interiorul unei țări.

fiduciár (-ci-ar) adj. m., pl. fiduciári; f. fiduciáră, pl. fiduciáre

fiduciár adj. m. (sil. -ci-ar), pl. fiduciári; f. sg. fiduciáră, pl. fiduciáre

FIDUCIÁR adj. (FIN.) convențional. (Monedă ~.)

FIDUCIÁR, -Ă adj. Cu valoare fictivă, bazat pe încredere. ◊ Monedă fiduciară = bani de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație fiduciară = circulație a monedei fiduciare. // s.m. Legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis. [Pron. -ci-ar. / < fr. fiduciaire, lat. fiduciarius, cf. fiducia – încredere].

FIDUCIÁR, -Ă I. adj. cu valoare fictivă, convențională. ♦ monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare. II. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis. (< fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)

FIDUCIÁR ~ă ( ~i, ~e) (mai ales despre monede) Care are valoare convențională. [Sil. -ci-ar] /<fr. fiduciaire, lat. fiduciarius

fiduciar m. Jur. cel însărcinat a transmite un fideicomis.

*fiduciár, -ă adj. și s. (lat. fiduciarius). Însărcinat cu un fideicomis: legatar fiduciar. Monetă [!] fiduciară, cu valoare fictivă, bazată pe creditu emitentuluĭ, ca biletele de bancă. Adv. În mod fiduciar.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FIDUCIÁR, -Ă (‹ fr., lat.) adj. Cu valoare fictivă, bazat pe încredere. ◊ Circulație f. = circulație a monedei fiduciare. Monedă f. = hârtie-monedă cu valoare convențională, cu putere de circulație numai în interiorul unei țări; volumul m.f. este fixat în funcție de necesitățile de tranzacții și volumul altor tipuri de monedă, mai ales cea scripturală; monedă de credit. Etalon f. = a) sistem monetar în care unitatea monetară este reprezentată de bancnote; b) sistem monetar bazat pe un metal prețios, în care valoarea monedei este mult mai mică decât suportul ei material (are o valoare arbitrară). Societate f. = firmă care se ocupă cu ținerea evidențelor contabile ale altor societăți comerciale și industriale, cu expertize contabile etc.