FIDUCIÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. Cu valoare fictivă, bazat pe încredere. ◊ Circulație f. = circulație a monedei fiduciare. Monedă f. = hârtie-monedă cu valoare convențională, cu putere de circulație numai în interiorul unei țări; volumul m.f. este fixat în funcție de necesitățile de tranzacții și volumul altor tipuri de monedă, mai ales cea scripturală; monedă de credit. Etalon f. = a) sistem monetar în care unitatea monetară este reprezentată de bancnote; b) sistem monetar bazat pe un metal prețios, în care valoarea monedei este mult mai mică decât suportul ei material (are o valoare arbitrară). Societate f. = firmă care se ocupă cu ținerea evidențelor contabile ale altor societăți comerciale și industriale, cu expertize contabile etc.