14 definiții pentru ficțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.

ficțiune sf [At: DEX / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr fiction, lat fictio, -onis] 1 Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate. 2 (Șîs operă de ~) Creație literară (în proză) sau cinematografică care reprezintă un univers artistic imaginat de autor și care nu are referințe în realitate. 3 Născocire.

FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. 1. Reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva (obișnuită în creațiile literare) și care nu corespunde realității; născocire, plăsmuire a imaginației. Cu ficțiunile pe care le ceteam întărîtam și mai mult suferința mea. GALACTION, O. I 101. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. 2. (Jur.) Procedeu prin care legea presupune existența unui fapt (fără ca acesta să existe) pentru a face din el fundamentul unui drept. – Pronunțat: -ți-u-.

FICȚIÚNE s.f. Născocire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. fiction, lat. fictio].

FICȚIÚNE s. f. 1. închipuire, creație a imaginației; reprezentare falsă produsă de imaginația cuiva. 2. latură specifică a creației artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate. (< fr. fiction, lat. fictio)

FICȚIÚNE ~i f. Reprezentare imaginară a realității înconjurătoare. [Art. ficțiunea; G.-D. ficțiunii] /<fr. fiction, lat. fictio, ~onis

ficțiune f. plăsmuire: ficțiunile poeziei.

*ficțiúne f. (lat. fictio, -ónis). Închipuire. Lucru închipuit.

știínță-ficțiúne s. f., adj. (Film, scriere) Care are caracter științifico-fantastic ◊ „Am cunoscut și strămoșii italieni ai filmelor de aventuri, ai filmelor de știință-ficțiune, ai comediei briante și absurde.” Cont. 4 VII 69 p. 5. ◊ „Editura Calmann-Levi, în cadrul scrierilor știință-ficțiune, a tipărit volumul [...]” I.B. 2 XII 74 p. 7 (din știință + ficțiune, după engl., fr. science-fiction; PR 1950)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ficțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni

ficțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. ficțiúnii; pl. ficțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FICȚIÚNE s. v. fantezie.

FICȚIUNE s. fantezie, imaginație, invenție, închipuire, născocire, plăsmuire scorneală, scornire. (Produs al ~.)

Intrare: ficțiune
ficțiune substantiv feminin
  • silabație: fic-ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ficțiune
  • ficțiunea
plural
  • ficțiuni
  • ficțiunile
genitiv-dativ singular
  • ficțiuni
  • ficțiunii
plural
  • ficțiuni
  • ficțiunilor
vocativ singular
plural

ficțiune

  • 1. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: fantezie născocire închipuire 2 exemple
    exemple
    • Cu ficțiunile pe care le ceteam întărîtam și mai mult suferința mea. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175.
      surse: DLRLC
  • 2. Latură specifică a creației artistice, calitatea acesteia de a sugera întâmplări adevărate.
    surse: MDN '00
  • 3. științe juridice Procedeu prin care legea presupune existența unui fapt (fără ca acesta să existe) pentru a face din el fundamentul unui drept.
    surse: DLRLC

etimologie: