12 definiții pentru festin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Livr.) Banchet bogat, somptuos. – Din fr. festin.

festin sn [At: CĂLINESCU, E. O. II, 170 / Pl: ~uri / E: fr festin] (Liv) Banchet bogat, somptuos.

FESTÍN, festinuri, s. n. (Franțuzism) Ospăț sărbătoresc, banchet. Gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 16.

FESTÍN s.n. Ospăț (de sărbătoare); banchet. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. festin, cf. it. festino < festa – sărbătoare].

FESTÍN s. n. ospăț (festiv), banchet. (< fr. festin, it. festino)

FESTÍN ~uri n. livr. Banchet bogat, somptuos. /<fr. festin

festin n. (galicism) ospăț mare: Ștefan trece’n festine vieața pe pământ BOL.

*festín n., pl. e (fr. festin, d. it. festino, d. festa, lat. festum, pl. a, sărbătoare). Mare ospăț, maĭ ales nocturn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FESTÍN s. v. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz.

festin s. v. BANCHET. MASĂ. OSPĂȚ. PRAZNIC. PRĂZNUIRE. PRÎNZ.

Intrare: festin
festin1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • festin
  • festinul
  • festinu‑
plural
  • festinuri
  • festinurile
genitiv-dativ singular
  • festin
  • festinului
plural
  • festinuri
  • festinurilor
vocativ singular
plural
festin2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • festin
  • festinul
  • festinu‑
plural
  • festine
  • festinele
genitiv-dativ singular
  • festin
  • festinului
plural
  • festine
  • festinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

festin

etimologie: