3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.

FENTÁ, fentez, vb. I. Tranz. (Sport) A deruta pe adversar prin fente1; p. ext. a păcăli, a minți, a înșela. – Din fr. feinter.

fenta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr feindre] 1 (Spt) A deruta pe adversar prin fente1. 2 (Pex) A păcăli. 3 (Pex) A înșela. 4 A evita abil o situație neplăcută.

FENTÁ vb. I. tr., intr. (Sport) A face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; a fanda (la scrimă). [< fr. feinter].

FENTÁ vb. tr., intr. (sport) a face o mișcare menită să-l deruteze pe adversar; (p. ext.) a păcăli, a înșela. (< fr. feinter)

FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură făcută perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente.

FÉNTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.

FÉNTĂ1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.

FÉNTĂ2 s. f. v. fantă.

fantă sf [At: MARIAN-ȚIȚEICA, F. II, 67 / V: fen~ / Pl: ~te / E: fr fente] 1-2 (Teh) Deschidere sau crăpătură îngustă. 3 (Îf fentă) Tăietură practicată perpendicular într-un obiect de îmbrăcăminte.

fentă1 sf [At: DEX / Pl: ~te / E: fr feinte] (Spt) Procedeu (tehnic) ce cuprinde un complex de mișcări executate rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia.

fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentând o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă. • pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.

FÁNTĂ, fante, s. f. 1. (Tehn.) Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete). 2. (În forma fentă) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fentă la o fustă. [Var.: féntă s. f.] – Din fr. fente.

FÁNTĂ, fante, s. f. (Tehn.) Deschidere lungă și îngustă într-un perete; crăpătură.

FÁNTĂ s.f. Deschidere strâmtă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul; crăpătură. [< fr. fente].

FÉNTĂ s.f. (Sport) Mișcare înșelătoare executată pentru derutarea adversarului. ♦ Fandare. [< fr. feinte].

FÁNTĂ s. f. 1. deschidere alungită și îngustă care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2. crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime. (< fr. fente)

FÉNTĂ s. f. (sport) complex de mișcări executate rapid pentru derutarea adversarului și obținerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)

FÁNTĂ ~e f. 1) Deschizătură îngustă pentru comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2) v. FENTĂ2. [G.-D. fantei] /<fr. fente

FÉNTĂ2 ~e f. Tăietură perpendiculară la un obiect de îmbrăcăminte. ~ la o fustă. [G.-D. fentei] /<fr. fente

FÉNTĂ1 ~e f. sport Manevră de inducere în eroare a adversarului în vederea creării unui avantaj tactic. [G.-D. fentei] /<fr. feinte

arată toate definițiile

Intrare: fenta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fenta
  • fentare
  • fentat
  • fentatu‑
  • fentând
  • fentându‑
singular plural
  • fentea
  • fentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fentez
(să)
  • fentez
  • fentam
  • fentai
  • fentasem
a II-a (tu)
  • fentezi
(să)
  • fentezi
  • fentai
  • fentași
  • fentaseși
a III-a (el, ea)
  • fentea
(să)
  • fenteze
  • fenta
  • fentă
  • fentase
plural I (noi)
  • fentăm
(să)
  • fentăm
  • fentam
  • fentarăm
  • fentaserăm
  • fentasem
a II-a (voi)
  • fentați
(să)
  • fentați
  • fentați
  • fentarăți
  • fentaserăți
  • fentaseți
a III-a (ei, ele)
  • fentea
(să)
  • fenteze
  • fentau
  • fenta
  • fentaseră
Intrare: fantă / fentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fantă
  • fanta
plural
  • fante
  • fantele
genitiv-dativ singular
  • fante
  • fantei
plural
  • fante
  • fantelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fentă
  • fenta
plural
  • fente
  • fentele
genitiv-dativ singular
  • fente
  • fentei
plural
  • fente
  • fentelor
vocativ singular
plural
Intrare: fentă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fentă
  • fenta
plural
  • fente
  • fentele
genitiv-dativ singular
  • fente
  • fentei
plural
  • fente
  • fentelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenta

etimologie:

fantă / fentă fentă

  • 1. tehnică Deschidere sau crăpătură îngustă (într-un perete).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: crăpătură fereastră
  • 2. Crăpătură liniară în gheață, de mare adâncime.
    surse: MDN '00
  • 3. Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Fentă la o fustă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Pentru sensul (3.) se folosește forma fentă.
    surse: DEX '09 DOOM 2

etimologie:

fentă

  • 1. sport Procedeu tehnic care cuprinde un complex de mișcări, executat rapid, în scopul inducerii în eroare a adversarului și al obținerii unui avantaj asupra acestuia.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: