fántă s.f. 1 Deschidere alungită și îngustă (într-un zid) care permite comunicarea unui spațiu închis cu exteriorul. 2 (fiz.) Deschidere dreptunghiulară îngustă, care permite trecerea unui fascicul de radiație; fereastră. 3 (anat.) Structură care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe, reprezentînd o despicătură parțială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou orificiu sau fisuri. ◊ Fantă palpebrală = deschiderea dintre pleoape. ♦ Denumire generică pentru o serie de malformații ale feței. 4 Crăpătură liniară în gheață, de mare adîncime. 5 (în forma „fentă”) Tăietură practicată perpendicular într-o țesătură. Fantă la o fustă. • pl. -e. și féntă s.f. / <fr. fente <lat. finditus <findĕre „a despica, a crăpa”.